Vara trecută a fost prea încărcată, şi n-am apucat să ieşim din București mai mult de 2-3 zile. Şi cum Dodo în loc de prima tabără din viaţa lui a ajuns la spital, spre sfârșitul verii ne-am decis să le oferim măcar copiilor o săptămână de vacanţă departe de București. Împreună cu bunica, sau cum îi zic ei, Maia.
După ce am căutat mai multe variante, am ales pensiunea Slănic din Slănic Prahova. Aşa că într-o zi caldă de duminică la început de septembrie i-am condus la pensiune. N-am plecat până nu ne-am asigurat că au tot ce le trebuie.
Curtea este mare, curată, cu multe animăluţe: iepuri, pisici, câini, aşa că pentru copii a fost minunat. Iar Maia putea sta liniştită în foişor la umbră şi să-i urmărească pe năzdrăvani explorând în siguranță locul.
În curte sunt 2 corpuri iniţial am avut cazare în pensiunea Slănic la etaj, cum s-a eliberat o cameră în corpul nou s-au mutat la parter. Camerele au strictul necesar, sunt curate şi încăpătoare. În perioada aleasă preţul era de 70 lei pe noapte.
La parter există o bucătărie utilată cu tot ce trebuie, o sală de mese şi mai multe frigidere. Ai tot ce trebuie pentru a putea pregăti o masă cu mâna ta. Dacă preferi totuşi să mănânci în centrul oraşului, în maxim 20 de minute ajungi pe jos (mers de copil mic). Sunt 3-4 locuri unde se poate mânca bine.
N-au ajuns pe la ştranduri, nici vremea nu era suficient de caldă pentru un scăldat, nici bunica nu avea curaj să meargă singură cu ei doi. Dar au petrecut 3 ore pe zi în salină; în rest curtea pensiunii a fost punctul de atracție, abia aşteptau să revină din salină. Le-a plăcut atât de mult încât televizorul din cameră a stat mai mult închis. Şi tare le-a mai părut rău când săptămâna de vacanță s-a încheiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu