sâmbătă, 17 decembrie 2016

Clasa pregatitoare

Cand am inceput gradinita, particulara cu pret decent, eram convinsa ca am intrat in "sistem". Cand am inceput scoala mi-am dat seama ca habar nu aveam ce inseamna sistemul. Ca gradinita aceea nu foarte pretentioasa era totusi departe, mult prea departe.

M-am documentat inainte, vrand ca orice om sa aleg cea mai buna scoala. Am visat pentru o vreme mai lunga la vreo doua scoli din top, din visul particular m-am trezit prea repede (pret si distanta) si la final l-am inscris la scoala de langa bloc. Si tare bine s-a dovedit a fi, cand ieseam pe usa la 5 minute de la sunarea clopotelului.

Alegerea invatatoarei nu a fost deloc grea, am mers pe intamplare si noroc. Ce-i drept aveam din ce alege, toate aveau recomandari bune. Nu am ajuns la cea mai recomandata, din motiv de 3 pe loc, dar acum ma bucur. Nu stiu daca si el si noi am fi facut fata.

Prima sedinta cu parintii a fost interesanta. In primul rand durata: 3 ore. Dar ni s-a prezentat structura scolara si schema orara, manualele si caietele auxiliare (nu au primit gratuit nimic de la scoala), norme de protectie a muncii si regulamentul pentru sala de sport, lista cu rechizite, bursele, tinuta scolara, concursurile scolare, programul "Scoala dupa scoala" si altele.

Din fericire clasa si mobilierul aratau bine, se cereau mici imbunatatiri: o imprimanta noua si un videoproiector nou. Am primit si vizita psihologului scolii, care ne-a demonstrat printr-un exercitiu cat de diferiti suntem, si prin urmare sa nu ne comparam copiii, sa-i lasam sa creasca in ritmul propriu. 

Tragand linie inceputul parea promitator.

Doar ca ... n-a fost. Cand ai un copil altfel, putin mai deosebit, putin mai ciudat, dar evident extraordinar (ca doar e al meu) inceputul nu avea cum sa fie lin. Speram insa sa i se dea o sansa, sa nu fiu intrebata in a 3-a zi de scoala, de fata cu alti parinti si copii, si mai ales de fata cu el: ce problema are, ce diagnostic are, ca nu pare un copil normal, ca pare in alta lume. I-am explicat ca e normal, m-am oferit sa trimit insotitor la scoala daca vrea, a zis ca nu e cazul si o perioada a fost liniste. 

El nu scria mai deloc la scoala, nu ii placea sa coloreze (si tare mult mai avea de colorat), se plictisea, nu avea prieteni, nici macar unul, dar mergea cu placere la scoala. Si nu, nu voia sa schimbam invatatoarea sau scoala. Iar la concursurile scolare avea rezultate bune, mai ales la matematica, pentru care a avut o preferinta de mic.

A urmat cererea ca cineva sa il ia de sus, ca e prea incet si ii incetineste pe ceilalti. A fost o decizie buna: asteptat sus pe hol la caldura si nu in frig in curte, notat temele si nu a mai fost ultimul. Era ultimul pentru ca cele 2 bancute erau mereu ocupate, unii copii i se bagau in fata si el nu avea curaj sa ii roage pe cei care au terminat sa se ridice, sa-si poata schimba si el incaltarile.

Intr-o zi a fost trimis la psihologul scolii, pentru o evaluare. Psihologul a zis ca e normal, dar ne sfatuieste sa-i facem dosar, sa beneficieze de consiliere gratuita. Cel putin asta a inteles Maia, cea care s-a trezit pe nepusa masa chemata cu copilul la evaluare.

Asa ca ne-am programat la neuropsihiatru, care ne-a trimis la testare IQ si EEG, iar concluzia a fost ca e un copil inteligent, cu mici probleme de vorbire, ne-a recomandat sa continuam cu logopedia, am adus foile la scoala si o perioada a fost in regula. 

Nu stiu parerea lui despre aceste teste, rar spune ce simte, si de obicei neintrebat, dar parerea mea e ca se amuza, de noi, de situatie, de tot. Sau poate doar ii place sa faca altfel, sa respecte regula, dar nu prea.

Psihologul scolii l-a pus sa deseneze o familie. El a scris un A mare albastru, un A mare rosu si 6 a mici: familia A.

Neuropsihiatrul l-a pus sa deseneze o casa. A desenat un patrat mare peste care a lipit un triunghi, apoi a adaugat un patrat mai mic - fereastra. Intrebat unde e usa casei a raspuns tare serios: "usa e pe partea cealalta".

Ii place sa deseneze, dar ce vrea el, nu ce i se da. Nu ii place sa coloreze. Ii place matematica, se descurca bine cu problemele grele, dar uneori greseste problemele usoare. Se descurca binisor cu cititul, cumva fotografiaza cuvintele, uneori citeste perfect, alteori se incurca la un cuvant simplu.

Din pacate nu si-a facut prieteni, e timid si retras. Si inca are mici probleme de vorbire, pe care timiditatea le accentueaza, si de care unii copii rad. 

De ce nu schimbi invatatoarea? m-au intrebat multi.
Pentru ca ii place insa la scoala, merge cu placere. Si ii place Doamna si ii plac colegii. Pentru ca, parerea mea e ca Doamnei ii pasa de copii, se implica si se poate comunica cu ea. Pentru ca isi face treaba si fara atentii - si asta e o raritate in invatamantul nostru. Si pentru ca nu i se potriveste sistemul, mutandu-l nu voi rezolva problema.

De ce nu duci atentii, poate vrea cadouri? e urmatoare intrebare.
Asta e grea, nu stiu de ce nu duc. Particip ca ceilalti parinti la fondul clasei, cumparat de reviste si ce mai e nevoie, dar de mers cu cadou separat nu am mers. Pentru ca inca sper ca invatamantul romanesc e diferit de sistemul de sanatate, pentru ca inca mai sper ca premiile se dau pe merit si nu le cumpara parintii ca pe vremuri, pentru ca pentru mine conteaza sa stie copilul si nu nota.

De ce nu-l dai la particular? e o alta intrebare minunata.
Pentru ca scolile particulare pe care poate mi le-as permite sunt la mama naibii, la cel putin o ora de casa. Pentru ca nu am garantia ca pot continua in urmatorii 12 ani. Pentru ca suma finala ma sperie, e pretul unui apartament intr-o zona buna. Si pentru ca am 2 copii, poate cu unul ar fi mers, cu 2 nici nu vreau sa ma gandesc la costuri. Da, cum rad eu, sa-ti permiti o scoala particulara in Romania ideal ar fi sa faci 0.5 copii.

Homeschooling?
Clar nu. Ar trebui ca unul dintre noi sa renunte la serviciu si nu ne-am permite sa supravietuim cu un singur salariu.

Asta a fost clasa pregatitoare pentru noi. Ca un dus rece intr-o seara friguroasa. Dar am supravietuit. Si mergem mai departe cu speranta ca ce nu ne ucide ne face mai puternici. Si ca noi am supravietuit, si speram ca si ei, la randul lor sa supravietuiasca.

luni, 19 septembrie 2016

Manastirea Faneromeni


Manastirea Faneromeni se afla pe un deal, la aproximativ 3 km de capitala insulei Lefkada. De sus marea se vede minunat. 

Are o mica gradina zoologica, asa ca cei mici vor fi incantati de vizita. 

Intrarea este libera.




















duminică, 7 august 2016

Plaja Agiofili



Din Vassiliki exista un taxi boat catre aceasta plaja, si ni s-a parut cea mai buna optiune pentru noi. Citisem ca de unde poti lasa magina e ceva de mers, greu de ajuns cu 2 copii si multe bagaje. Asa ca am lasat masina in port (parcare gratuita), ne-am invartit putin prin zona si la 11 ne-am urcat in sfarsit in barca-taxi. Care e cam cat un vaporas de-al nostru de pe Herastrau. Pentru dus intors am platit 18 euro, 6 euro de adult si 3 euro de copil.

Nu am facut mult pana la micuta si frumoasa plaja, asa ca la 11:30 ocupam ultimele sezlonguri de pe plaja: 6 euro pentru 2 sezlonguri si o umbrela.

Pe jos pietre albe si ovale, din care am ales cateva ca amintire, sa le pictam in serile lungi de iarna cand ti-e dor de soare si caldura. Apa se adanceste repede, nu e prea recomandata celor ce nu stiu sa inoate, si este incredibil de clara si curata. Si plina de pesti, numai buna pentru amatorii de snorkeling.

Exista un bar amenajat de unde se pot cumpara bauturi si ceva de rontait (apa la 0.5 costa 50 de centi), exista si o masa de unde poti cumpara fructe, preturile nu sunt foarte mari, asa ca poti sta mai multe ore.

Pe la pranz s-a aglomerat, au venit vreo 2 vapoare cu turisti, a mai venit un alt taxi boat, asa ca micuta plaja devenise neincapatoare. Era cald, apa numai buna de scaldat, cei curajosi se cocotau pe stanca pentru sarituri, iar cei mai multi faceau snorkeling.

De sus privelistea e spectaculoasa, iar treptele sunt usor de urcat, chiar si de cei mici. Asa ca, daca veniti cu vaporul, nu ratati o imagine de vis.

Am plecat spre seara, obositi, prafuiti si infometati - asa ca imediat ce-am coborat in Vassiliki ne-am oprit sa mancam la una din multele terase din port.








luni, 1 august 2016

Croaziera din Nidri


Nu poti ajunge in Lefkada si sa nu faci macar o croaziera. Sunt atatea oferte, ca nici nu stii ce sa alegi. Mai ales cu toti agentii care se plimba pe plaje si-ti prezinta oferte care de care mai atractive.

Intr-o dimineata ne-am trezit devreme, ne-am urcat in masina proprie si am plecat catre Nidri. Am ajuns repede, am lasat masina intr-o parcare din centru (parca 6 euro pentru intreaga zi) si am pornit sa cautam portul. S-a nimerit sa ne auda vorbind un roman de acolo, care pe langa indicatii ne-a vandut si bilete: 40 euro pentru 2 adulti si 2 copii, cu 2 mese incluse.

Si asa am nimerit sa ne imbarcam pe Makedonia Palace, o nava mare si rosie cu vreo 3 punti. I-am dat chitanta de mana capitanului, el ne-a dat 2 carduri pentru pranz, ni s-a facut o poza de familie si am plecat sa ne cautam un loc.

Era aproape 10 si nava era arhiplina, asa ca abia am gasit o bancuta libera la ultimul etaj, chiar in spatele navei. In plin soare, dar cu vedere frumoasa.

Si am plecat, cu traditionala imbulzeala la poze. O buna bucata de drum am navigat in jurul coastei, si daca la inceput era amuzant sa vezi barci mici trecand rapid in toate partile sau alte nave urmarindu-ne catre aceeasi destinatie, curand o plictiseala generala s-a lasat peste noi. Unii au plecat sa exploreze nava, altii sa se plimbe, unii s-au asezat la coada de la bar si altii si-au facut noi prieteni. Iar pe noi ne-a gasit Maria din Craiova, o fetita foarte sociabila, care s-a lipit, cu mici pauze, de noi pentru tot restul zilei.

Intr-un final am ajuns la Egremni, unde am fost anuntati ca oprim pentru 40 de minute. Frumoasa plaja  cu pietricele mici si albe, mi-a patruns in suflet, si as fi vrut sa stam mai mult. Am oprit intr-un capat, noi si alte doua nave, in celalalt capat erau putinii turisti care se incumetasera sa coboare (si mai tarziu sa urce) multele trepte si intre doar plaja pustie, o fasie alba intre stanca si apa de un albastru incredibil. 

Cei care stiau sa inoate s-au aruncat pe loc in apa, ceilalti s-au asezat la umbra in micile scobituri ale stancii. Iar eu as am pornit la plimbare, sa vad treptele pe unde se coboara (350 din ce-am citit). Am renuntat insa curand, in 20 de minute nu reusisem sa parcurg o bucata prea mare. Dar am plecat dorindu-mi sa revin, sa revad aceasta plaja. Personal, aceasta plaja mi s-a parut cea mai frumoasa. Din pacate un cutremur in noiembrie 2015 a distrus drumul de acces, acum se mai poate ajunge doar dinspre mare. Dar plaja e tot acolo, putin mai salbatica si mai libera. Si mai periculoasa: Egremni dupa cutremur

Imediat ce ne-am imbarcat pe nava, mai la urma ca nu ne place imbulzeala, s-a servit masa. Si cum toti mancau in jurul nostru m-am asezat la coada la bar unde se servea pranzul. Unde, in schimbul cardurilor pentru pranz am primit 2 frigarui si niste salata, cartofii prajiti se terminasera deja. Contra cost am luat apa, cola si bere, la preturi mai mult decat decente (50 centi apa, 2 euro sucul, 3 euro berea).

In timpul pranzului am ajuns si la Porto Katsiki. Am oprit in larg pentru 20 de minute, si unii au fugit sa se scalde in apele turcoaz. Eu una n-am inteles prea multe din aceasta oprire, poate si pentru ca m-a prins la coada de mancare. Apoi parca abia am apucat sa fac 2-3 poze si s-a si plecat. Asa ca celebra plaja nu m-a impresionat mai deloc. Poate si pentru ca o vedeam dinspre mare, poate pentru ca mi-era foame si ramasesem fara cartofi, dar nu mi-a patruns in suflet ca Egremni: doar o plaja frumoasa.

Ne-am indreptat apoi spre Kefalonia, unde am oprit in Fiskardo. Aici am avut timp de aproximativ 1 ora pentru plimbare si masa. 

A urmat apoi o alta baie langa o plaja frumoasa, accesibila doar de pe mare.

Si dupa 20 de minute ne-am indreptat spre Meganisi, sa vedem pestera lui Papanikolis, care se presupune ca ar fi fost ascunzatoarea submarinului grecesc Papanikolis in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aici capitanul ne-a povestit cum parintii sai s-au cunoscut mai bine in aceasta pestera, si ce importanta a fost aceasta pestera in viata lui. 

Ne-am plimbat apoi pe langa insula Scorpios a celebrului Onassis, azi concesionata unui bogat rus. O alta mica oprire in larg pentru o baie. 

Si candva in acest timp ni s-au prezentat si pozele facute la venire: pentru 20 de euro puteai achizitiona o poza mare, o poza mica cu rama magnetica de pus pe frigider si 2 breloguri. Pachetul costa 20 de euro, dar puteai achizitiona doar o parte.

Am revenit in port, obositi si nerabdatori sa ajungem acasa. Si judecand dupa imbulzeala de la coborare cam toti aveam aceleasi sentimente.

A fost o excursie frumoasa, chiar daca n-am facut baie si am stat cam mult in soare. Am vazut multe locuri frumoase, copiii au fost incantati de plimbarea cu vaporul cel mare, per total a meritat.