duminică, 16 august 2015

Casa Gabriel (Aurel), Moieciu de Sus

Cum vacanţa în trei de anul trecut nu a fost chiar un coşmar, Maia s-a decis să petreacă o săptămână cu nepoţii departe de București. Să fie în iulie şi să nu fie fiţe au fost condiţiile ei. Şi după ceva căutări am ales de pe carta.ro Casa Gabriel (Aurel) din Moieciu de Sus. Preţul foarte bun - 50 de lei pe noapte (de la 3 nopţi în sus), spaţiul de joacă şi apropierea de magazine şi restaurante au fost motivele pentru care am ales această pensiune.

Casa este mare, în afară de camerele prezentate pe carta.ro mai are 2 apartamente cu 2 camere la mansardă, la preţul de 120 lei pe noapte (100 de la 3 nopţi în sus). Jos şi la mansardă sunt amenajate spaţii comune de stat.

Curtea e mare, dar la sfârșit de săptămână se cam umple de maşini. E şi un foişor în curte, perfect pentru un grătar.

Alături se află Vlahia Inn unde se mănâncă bine la preţuri bune. Se aşteaptă cam mult mâncarea, dar e proaspătă şi gustoasă. Iar terasa, cu al său lac în miniatură, râul domol şi moara ce se învârte necontenit e un loc tare plăcut în care să leneveşti.

Peste drum se găseşte un spațiu de joacă cu topogane, leagăne, trambulină, balansoare, groapă de nisip şi un spaţiu verde umbrit de 2 vişini ce merge până la râu. Locul de joacă aparţine de Vlahia Inn, dar poate fi folosit şi de cei cazaţi la Casa Gabriel (Aurel).

Locaţia e foarte bună, în apropiere sunt 2 magazine, şi 2 restaurante, Vlahia Inn şi Crăiasa Munţilor. Nu ştim cum e la Crăiasă, noi ne-am simţit bine la Vlahia şi aici am mâncat.

Ce nu ne-a plăcut la Moieciu de Sus: nu sunt trotuare, iar până pe la 7 seara nu prea găseşti umbră, ceea ce în zilele foarte călduroase nu e prea plăcut.

miercuri, 15 iulie 2015

Hotel Best Western Savoy - Mamaia

De felul meu nu prea sunt amatoare de team building-uri: la ora 11 seara cel târziu mă pregătesc de dormit, Baccardi Breezer e singurul alcool pe care-l pot bea (şi nu mai mult de o sticlă, altfel ameţesc), iar la capitolul socializare cu colegii pe care-i văd pentru prima dată clar nu excelez. Dar cum eram în căutarea unui hotel pentru vacanţa de vară şi team building de astă toamnă se organiza în hotelul mai sus menţionat m-am hotărât să merg în recunoaştere. Şi ce-am găsit acolo mi-a plăcut: un hotel modern situat pe plajă, camere mari şi curate, mâncare delicioasă, spaţiu de joacă pentru copii în interior şi în exterior, şi ce am văzut în friguroasa zi de toamnă târzie a fost suficient.

În noiembrie a început early booking, direct la ei, 33% reducere, dar pentru clienții fideli se mai aplica un discount. Şi conform înţelepciunii populare mi-am achiziționat eu iarna carul, adică 6 nopţi all inclusive, cameră family pentru luna iunie.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că va veni o zi în care îmi voi cumpăra o vacanță all inclusive nerambursabilă cu 6 luni înainte i-aş fi râs în faţă. Dar iată că a venit ziua aceea.

Şi deşi părea aşa departe (6 luni!), timpul a trecut repede şi a venit şi ziua mult aşteptată.

Am ajuns la hotel în jurul orei 18 şi totul a început perfect: loc în parcarea păzită pentru maşina noastră, cazare rapidă, bagajele transportate cu căruciorul.

Camera aşa cum îmi aminteam: mare, cu mobilier aproape nou, un pat foarte mare şi o canapea extensibilă, dulap, birou, mini bar, două fotolii cu o măsuţă, televizor lcd, aparat de aer condiționat, şi suficient loc să te învârţi. Baia mare, cu cadă şi prosoape albe şi pufoase. Balconul cu 2 fotolii şi o măsuţă nu mi s-a părut prea sigur pentru copii aşa că l-am evitat. Iar priveliștea de vis, vedeai marea chiar din pat.

Mâncarea a fost foarte bună. Micul dejun foarte variat, la fel în fiecare zi, dar nu ne-am plictisit deloc. La prânz şi cină preparatele se schimbau de la o zi la alta şi puteai alege între tradiţionalul grătar cu cartofi prăjiţi (pe terasă) sau multele preparate delicioase (mai ales vita şi salatele). În fiecare seară aveau un fel cu fructe de mare. Iar dulciurile foarte bune. Şi între prânz şi cină puteai servi pizza şi hotdog.

Mi-a plăcut că bebelușii nu erau uitaţi, existau legume fierte şi un blender să îi poţi prepara tu masa aşa cum vrei.

Băuturile erau la dozator din gama Pepsi şi Prigat. Pentru amatorii de tărie aveau bere (draft), vin alb, vin roşu, vermouth, whisky, gin şi vreo 2-3 cocktail-uri uşor de amestecat (cum ar fi ginul tonic). Mai puteai alege cafea, ciocolată caldă sau ceai, sifon sau apă plată. Erau patru baruri, unul în holul hotelului, unul pe terasa restaurantului, unul lângă piscină şi unul pe plajă, cu program variabil, dar cel puţin unul din ele deschis între 8 şi 23. La barul de la piscină serveau şi înghețată.

Pe plajă aveai asigurate şezlonguri, spuneai numărul camerei, alegeai dintre cele libere şi ţi se aduceau salteluţe pufoase. Primeai şezlong pentru fiecare adult şi copil peste 7 ani. La cazare primeai cardurile pentru prosoapele de plajă pe care le puteai lua de la barul de la piscină. Mi-a plăcut că nu era nebunia cu "rezervarea" şezlongului pe plajă de cu noaptea în cap, poate şi pentru că un prosop pierdut costa 70 de lei.

La piscină nu prea am stat când la o aruncătură de băţ ne aştepta marea cu valuri şi nisipul cald şi fin. Dar erau destule şezlonguri libere.

În hotel se mai găseşte un magazin cu articole de plajă şi suveniruri, unde preţurile sunt decente, şi un magazin "Photohotel" care oferă o şedinţă foto pe plajă şi o poză gratuită pentru o experiență de "neuitat". Puteţi cumpăra restul pozelor la "numai" 35 de lei bucata doar pe suport de hârtie, dacă vreţi mai multe se fac reduceri, şi, cel mai important, nu întârziaţi atunci când sunteţi programat, altfel riscaţi să rămâneți fără poză. Domnul fotograf are un program doar de el ştiut şi un telefon la care răspunde când are chef. Şi uneori pare că a lipsit de la lecţiile de "client service".

Spaţiul de joacă de afară e chiar pe plajă, în faţa terasei restaurantului. Ziua e cald, bate soarele, dar seara e tare plăcut: au câteva topogane, leagăne pentru bebeluşi şi pentru copii mari, iar mai spre plecare apăruse şi o junglă gonflabilă.

Spaţiul din interior e mare şi au multe jucării. Şi între anumite ore au pe cineva care să se ocupe de copii. În perioada în care am fost noi era o singură fată şi avea program 10-16, dar am înţeles că în sezon sunt 2 şi programul ar fi 10-19. Poţi merge însă şi în afara orelor de program, camera este deschisă.

Seara au spectacole de teatru: teatru de păpuși pentru copii lângă piscină de la 21, apoi o piesă pentru cei mari de la 22.

Per total a fost o experiență frumoasă şi probabil vom reveni la hotelul "unde nu plăteşti nimic".

miercuri, 24 iunie 2015

Horezu

Poţi ajunge lângă Horezu şi să nu dai o fugă prin oraşul ceramicii? Şi unde opresc majoritatea turiştilor în Horezu? Normal, la magazinele de suveniruri de unde poţi cumpăra ceramică. Care sunt chiar la intrarea în oraş dinspre Râmnicu Vâlcea, rânduite frumos de o parte şi de alta a drumului.

În rest, oraşul e mic, curat, cu câteva blocuri în centru şi mai multe magazine. Oraşul are mai multe pensiuni, cât şi locuri de luat masa (am văzut o pizzerie în centru şi un restaurant la intrare).

Lipit de oraş, urcând pe munte e satul Olari, unde poţi vizita ateliere de olărit şi poţi cunoaşte meşteri olari. Aici se găseşte ceramica autentică şi mâinile ce transformă lutul în artă. 

luni, 22 iunie 2015

Ie indiană?

Superofertă: ie - 30 de lei.

Lume strânsă ca la urs, de parcă se dădeau pe gratis. Eu deja număram, gata să cumpăr mai multe, să-mi fericesc neamul de peste mări şi ţări: 2 la primărie, 2 la...

Reuşesc să ajung şi eu la ii. Normal că alea frumoase de-ţi luau ochii erau 80, 120 sau 160 lei. Dar parcă nu e normal ca pe o etichetă de ie românească să scrie: "made in India".

sâmbătă, 20 iunie 2015

Mănăstirea Hurezi

Când vii dinspre Râmnicu Vâlcea spre Horezu, chiar înainte de intrarea în oraş drumul se împarte în două: la dreapta spre Hurezi, la stânga spre Horezu.

De ajuns la mănăstire ajungi uşor, odată ce ai luat-o pe drumul la dreapta.

Din 1993 ansamblul de la Hurezi este inclus pe lista monumentelor UNESCO, pentru clădirile în stil brâncovenesc aproape neschimbate. Interiorul bisericii te impresionează cu imaginile murale, cu liniştea şi măreţia, iar exteriorul cu frumusețea clădirilor.

Măicuţele de aici vând siropuri şi dulceţuri preparate de ele, preţurile sunt bune şi produsele delicioase.

vineri, 19 iunie 2015

Muzeul Trovanţilor

Pe drumul naţional ce leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, imediat ce ai intrat în Costeşti dai de Muzeul Trovanţilor, un muzeu geologic în aer liber.

Singuratici sau în grupuri, mici cât un muşuroi sau uriaşi, şi chiar şi câte unul gata să se nască, bucurându-ne privirea cu frumusețea lor, trovanţii sunt uimitori, atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici.

Dacă ajungeţi prin zonă opriţi câteva clipe să-i admiraţi.

joi, 18 iunie 2015

Mănăstirea Bistrița şi Cheile Bistriţei

Când treci prin Costeşti spre Horezu se desprinde un drum la dreapta spre satul Bistrița, sat prin care trece o mocăniţă spre cariera de piatră. Mergând drept înainte, cum se termină asfaltul dai de mănăstirea Bistrița. De aici drumul se bifurcă, paralel cu zidul mănăstirii dă în Cheile Bistriţei, la dreapta urcă spre mănăstirea Arnota. Drum numai bun de o maşină de teren sau de o bicicletă.
Mănăstirea Bistrița e frumoasă, albă şi liniştită. În jurul mănăstirii e ditamai terenul, pe care se află o şcoală pentru copii cu nevoi speciale, o seră bine îngrijită şi câteva animale.
Prin mănăstire trece drumul spre peştera Liliecilor sau Grigore Decapolitul. Când fluxul de turiști este mic se urcă în grupuri de minim 10 turişti, altfel sunt 2 măicuţe care aşteaptă sus la intrare sau în peşteră. Drumul porneşte uşor, ca un drum simplu prin pădure, apoi devine anevoios, cu urcat pe stânci, de aceea nu se fac vizite când plouă sau când e zăpadă. Se plăteşte o taxă de intrare de câţiva lei (parcă 6 lei).
Nu ştiu cum e interiorul, n-am reușit să trec prin culoarul lung şi îngust cu înălțimea de 1 metru, aşa că dacă suferiţi de claustrofobie poate n-ar trebui să mergeţi până acolo.
Aproape de mănăstire încep Cheile Bistriţei, cele mai înguste chei în calcar de pe la noi. Pornesc de la fostul pod regal unde veghează două cruci săpate în stâncă şi merg până departe, sus la izvoare. Intrarea în chei, cu stâncile înalte deasupra ta şi Bistrița zbătându-ţi-se la picioare e tare frumoasă.
Sunt multe peşteri de-a lungul cheilor, cele mai cunoscute fiind peştera Liliecilor mai sus pomenită şi peştera Urşilor. Peştera Urşilor e o grotă înaltă la vreo 600 metri de intrarea în chei, cocoţată pe o stâncă abrubtă. Îţi trebuie picioare sănătoase şi cu experiență să ajungi până sus.
Tare frumoasă Bistrița vâlceană şi comorile ei. Şi dacă aveţi mai mult timp la dispoziţie nu uitaţi de mănăstirea Arnota şi cheile Costeştiului.