duminică, 14 mai 2017

Hotel President & Baile Olanesti


Venea week-endul prelungit de Rusalii. Cum la mare urma sa mergem in concediu in curand, iar cu muntele aveam amintiri neplacute dintr-un alt week-end prelungit (7 ore pe drum), am zis sa alegem Valcea. Calimanesti-Caciulata nu ne atragea prea tare, dupa ce prinsesem un 1 Mai aglomerat. Si cum aflasem ca la Baile Olanesti s-a deschis un centru termal, am decis sa alegem aceasta destinatie.

Ca si cazare am ales Hotel President. Am prins ultima camera de 3 stele, la etajul 3, la 95 lei camera dubla pe noapte, fara mic dejun inclus. Au si camere de 4 stele. Camera mare, curata, cu priveliste frumoasa si balcon deasupra raului a fost incapatoare pentru toti 4 (2 adulti si 2 copii).

La parter au un restaurant cu mancare buna, dar servire un puc cam lenta. La subsol au o piscina mica, o sauna si un jacuzzi si cateva sezlonguri pe terasa, accesul se plateste (20 lei de adult, 10 lei de copil). Centrul e mic, dar cand am fost noi era liber.

Au si parcare, nu am folosit-o intrucat era aglomerata.

Site-ul lor este aici http://president-olanesti.ro/, dar se poate rezerva si prin booking.

Hotelul este situat chiar langa Primarie, putin cam departe de Aleea Izvoarelor si de parcul central, dar intr-o zona linistita. In apropiere e si un loc de joaca pentru copii, iar daca vreti sa variati mancarea, peste drum sunt cei de la Hotel Regia.

 

Oraselul este mic si frumos. Strazi in panta, multa verdeata, curat, numai bun de plimbat la pas. Ceea ce am si facut timp de 3 zile.

Parcul linistit are 2 atractii pentru copii: locul de joaca obisnuit si masinutele cu pedale ce se pot inchiria, la pretul de 5 lei 15 minute sau 8 lei 30 de minute. 

Urmeaza Aleea Izvoarelor, cu nelipsitele tarabe cu suveniruri la inceput, dar apoi 2 kilometri de drum racoros si linistit prin padure. Numai bun de zburdat pentru copii mici si plini de energie. 

Izvoarele sunt cu cartele, asa ca doar cei cu tratament pot sa guste apa urat mirositoare.

Cei care stau mai mult pot vizita Vila lui Ceausescu unde este un lac cu nuferi, pot face trasee prin padure sau se pot relaxa la Tisa Spa Resort (https://sparesort.tisa.ro/).

De mancat noi am mancat la Hotel President, unde mancarea a fost buna. Dar sunt multe optiuni, la preturi decente.

Daca vreti o iesire intr-un oras cu aer curat, mic si linistit, la 3 ore de Bucuresti atunci Baile Olanesti ar putea fi alegerea potrivita. Oraselul este destul de aglomerat, asa ca faceti rezervare din timp.

 
        

Best Western Savoy Mamaia 2

In vara lui 2015 am petrecut un concediu reusit la hotel Savoy, asa ca in 2016 am repetat experienta. Evident ca am platit vacanta cu jumatate de an inainte, in noiembrie 2015, si astfel am prins o reducere de 34%.

De data asta am optat pentru 10 nopti in loc de 6, tot camera Family.

Camera a fost mai mare, ramanea mult spatiu si cu canapeaua desfacuta. Ne-au cazat la un etaj mai jos, ceea ce mi s-a parut un avantaj la cat de mult asteptam liftul.

Mi-a placut sa vad ca exista imbunatatiri, ca se investeste constant in aceasta locatie, ca lucrurile stricate se schimba sau se repara. De exemplu, drumul de acces catre plaja, pavat cu lemn a fost schimbat. Trebuia, intrucat devenea un pericol. Si restaurantul a fost reamenajat si i-au mai adaugat o terasa.

Mancarea a ranas la fel de buna si de variata, in fiecare zi am gasit ceva pe placul nostru. Micul dejun e acelasi zilnic, fara variatie, la 10 zile devenise monoton. Inghetata care se serveste la piscina se termina repede.

Ce a fost diferit de 2015:
- spectacolele de teatru. In perioada in care am fost noi aveau doar teatru pentru copii, in cortul amenajat langa piscina. Sonorul cam tare, copiilor nu le-a placut, am fost o singura data. Nu au mai fost spectacolele de teatru pentru adulti insa.
- muzica, au schimbat formatia, cam acelasi gen.
- locul de joaca. Mai multe gonflabile pe plaja, la locul din interior nu am observat modificari. 
- animatori pe plaja, care reuseau sa implice copiii in diverse jocuri.
- bauturile, un upgrade. Am gustat doar crema de wiskey, buna.
- prosoapele de plaja, au adaugat unele noi.

Ce nu mi-a placut:
- plaja nu avea exclusivitate, veneau si turisti de la alte hoteluri (10 lei sezlongul), asa ca era putin cam aglomerata. Nicio sansa sa prinzi locuri in primele randuri. 
- curatenia in camera a fost in regula, doar ca uneori doamna uita fie sa lase hartie igienica sau sa reumple rezervorul de sapun.

Din pacate copiiinu au mai fost la fel de incantati ca in prima vacanta. Ori au mai crescut, ori s-au plictisit, dar tare greu reuseam sa ii convingem sa mearga la plaja. Asa ca anul acesta vom lua pauza de la o vacanta linistita cu all inclusive. Altfel am fi revenit cu mare drag la Savoy.

 

 

  

luni, 9 ianuarie 2017

Hotel Orizont Cozia - Calimanesti


Vizitasem centrul spa in urma cu cateva luni si ne placuse la nebunie (aici), asa ca ne-am gandit sa petrecem week-endul extins de 1 decembrie in aceasta locatie. Si ca sa fim siguri ca prindem un loc am facut rezervare din vara, cu cateva luni inainte. 4 nopti pentru 2 adulti si 2 copii cu mic dejun si acces la spa au costat putin sub 1000 lei, din care am platit 30% avans.

Am avut o camera dubla matrimoniala chiar langa intrarea in centrul spa. Camera mare si curata, cu mobila standard, fara defecte. Ca in pozele de pe site-ul lor, doar ca avea televizor cu ecran plat. Cum in acest week-end am plecat si cu ceva munca dupa mine mi-a fost folositor biroul liber, unde am putut lucra cateva ore.

Patul mare a fost suficient pentru toti 4, nu am dormit foarte ingramaditi. Ma bucur ca nu am optat pentru patul suplimentar (30 lei pe noapte), care probabil ar fi ramas gol ca in alte dati.

Baia putin cam mica, dar curata. Si cui ii pasa de baie cand avea acces la cel mai frumos centru spa?

Micul dejun foarte variat si foarte bun; am mancat cateva aperitive delicioase. Sala pentru mic dejun era undeva sus, luam liftul sa ajungem.

Centrul spa la fel de frumos cum ne-am amintit. Putin cam aglomerata, am intalnit si persoane care nu erau cazate in hotel, dar probabil cu deschiderea aqua park-ului din Calimanesti au renuntat la regula "nu primim din afara hotelului cand intreg hotelul e rezervat". De cateva ori nu am avut sezlong, am agatat halatele in cuier si ne-am balacit in piscina pana s-a eliberat un loc.

Ei s-au balacit cand in piscina cu apa calda, cand in cea cu apa sarata (pana le-a intrat apa n ochi, dupa au refuzat sa mai intre), au facut dusuri "colorate" si m-au alergat pe scari catre salina, unde stateam cate 15-20 minute. In pauze ne relaxam si noi in zona pentru cei mari cu saune si dusul cu ploaie tropicala, apoi mergeam la bar dupa un suc. Si uite asa nici nu stiai cand trecea jumate de zi.

Locul de joaca pentru copii nu prea ne-a impresionat, copiii s-au jucat putin cat asteptam mancarea, dar nu am reusit sa ii tin prea mult in camera mica.

De mancat am mancat la restaurant, preturile ok, nu  foarte aglomerat, mancare buna.
 


sâmbătă, 17 decembrie 2016

Clasa pregatitoare

Cand am inceput gradinita, particulara cu pret decent, eram convinsa ca am intrat in "sistem". Cand am inceput scoala mi-am dat seama ca habar nu aveam ce inseamna sistemul. Ca gradinita aceea nu foarte pretentioasa era totusi departe, mult prea departe.

M-am documentat inainte, vrand ca orice om sa aleg cea mai buna scoala. Am visat pentru o vreme mai lunga la vreo doua scoli din top, din visul particular m-am trezit prea repede (pret si distanta) si la final l-am inscris la scoala de langa bloc. Si tare bine s-a dovedit a fi, cand ieseam pe usa la 5 minute de la sunarea clopotelului.

Alegerea invatatoarei nu a fost deloc grea, am mers pe intamplare si noroc. Ce-i drept aveam din ce alege, toate aveau recomandari bune. Nu am ajuns la cea mai recomandata, din motiv de 3 pe loc, dar acum ma bucur. Nu stiu daca si el si noi am fi facut fata.

Prima sedinta cu parintii a fost interesanta. In primul rand durata: 3 ore. Dar ni s-a prezentat structura scolara si schema orara, manualele si caietele auxiliare (nu au primit gratuit nimic de la scoala), norme de protectie a muncii si regulamentul pentru sala de sport, lista cu rechizite, bursele, tinuta scolara, concursurile scolare, programul "Scoala dupa scoala" si altele.

Din fericire clasa si mobilierul aratau bine, se cereau mici imbunatatiri: o imprimanta noua si un videoproiector nou. Am primit si vizita psihologului scolii, care ne-a demonstrat printr-un exercitiu cat de diferiti suntem, si prin urmare sa nu ne comparam copiii, sa-i lasam sa creasca in ritmul propriu. 

Tragand linie inceputul parea promitator.

Doar ca ... n-a fost. Cand ai un copil altfel, putin mai deosebit, putin mai ciudat, dar evident extraordinar (ca doar e al meu) inceputul nu avea cum sa fie lin. Speram insa sa i se dea o sansa, sa nu fiu intrebata in a 3-a zi de scoala, de fata cu alti parinti si copii, si mai ales de fata cu el: ce problema are, ce diagnostic are, ca nu pare un copil normal, ca pare in alta lume. I-am explicat ca e normal, m-am oferit sa trimit insotitor la scoala daca vrea, a zis ca nu e cazul si o perioada a fost liniste. 

El nu scria mai deloc la scoala, nu ii placea sa coloreze (si tare mult mai avea de colorat), se plictisea, nu avea prieteni, nici macar unul, dar mergea cu placere la scoala. Si nu, nu voia sa schimbam invatatoarea sau scoala. Iar la concursurile scolare avea rezultate bune, mai ales la matematica, pentru care a avut o preferinta de mic.

A urmat cererea ca cineva sa il ia de sus, ca e prea incet si ii incetineste pe ceilalti. A fost o decizie buna: asteptat sus pe hol la caldura si nu in frig in curte, notat temele si nu a mai fost ultimul. Era ultimul pentru ca cele 2 bancute erau mereu ocupate, unii copii i se bagau in fata si el nu avea curaj sa ii roage pe cei care au terminat sa se ridice, sa-si poata schimba si el incaltarile.

Intr-o zi a fost trimis la psihologul scolii, pentru o evaluare. Psihologul a zis ca e normal, dar ne sfatuieste sa-i facem dosar, sa beneficieze de consiliere gratuita. Cel putin asta a inteles Maia, cea care s-a trezit pe nepusa masa chemata cu copilul la evaluare.

Asa ca ne-am programat la neuropsihiatru, care ne-a trimis la testare IQ si EEG, iar concluzia a fost ca e un copil inteligent, cu mici probleme de vorbire, ne-a recomandat sa continuam cu logopedia, am adus foile la scoala si o perioada a fost in regula. 

Nu stiu parerea lui despre aceste teste, rar spune ce simte, si de obicei neintrebat, dar parerea mea e ca se amuza, de noi, de situatie, de tot. Sau poate doar ii place sa faca altfel, sa respecte regula, dar nu prea.

Psihologul scolii l-a pus sa deseneze o familie. El a scris un A mare albastru, un A mare rosu si 6 a mici: familia A.

Neuropsihiatrul l-a pus sa deseneze o casa. A desenat un patrat mare peste care a lipit un triunghi, apoi a adaugat un patrat mai mic - fereastra. Intrebat unde e usa casei a raspuns tare serios: "usa e pe partea cealalta".

Ii place sa deseneze, dar ce vrea el, nu ce i se da. Nu ii place sa coloreze. Ii place matematica, se descurca bine cu problemele grele, dar uneori greseste problemele usoare. Se descurca binisor cu cititul, cumva fotografiaza cuvintele, uneori citeste perfect, alteori se incurca la un cuvant simplu.

Din pacate nu si-a facut prieteni, e timid si retras. Si inca are mici probleme de vorbire, pe care timiditatea le accentueaza, si de care unii copii rad. 

De ce nu schimbi invatatoarea? m-au intrebat multi.
Pentru ca ii place insa la scoala, merge cu placere. Si ii place Doamna si ii plac colegii. Pentru ca, parerea mea e ca Doamnei ii pasa de copii, se implica si se poate comunica cu ea. Pentru ca isi face treaba si fara atentii - si asta e o raritate in invatamantul nostru. Si pentru ca nu i se potriveste sistemul, mutandu-l nu voi rezolva problema.

De ce nu duci atentii, poate vrea cadouri? e urmatoare intrebare.
Asta e grea, nu stiu de ce nu duc. Particip ca ceilalti parinti la fondul clasei, cumparat de reviste si ce mai e nevoie, dar de mers cu cadou separat nu am mers. Pentru ca inca sper ca invatamantul romanesc e diferit de sistemul de sanatate, pentru ca inca mai sper ca premiile se dau pe merit si nu le cumpara parintii ca pe vremuri, pentru ca pentru mine conteaza sa stie copilul si nu nota.

De ce nu-l dai la particular? e o alta intrebare minunata.
Pentru ca scolile particulare pe care poate mi le-as permite sunt la mama naibii, la cel putin o ora de casa. Pentru ca nu am garantia ca pot continua in urmatorii 12 ani. Pentru ca suma finala ma sperie, e pretul unui apartament intr-o zona buna. Si pentru ca am 2 copii, poate cu unul ar fi mers, cu 2 nici nu vreau sa ma gandesc la costuri. Da, cum rad eu, sa-ti permiti o scoala particulara in Romania ideal ar fi sa faci 0.5 copii.

Homeschooling?
Clar nu. Ar trebui ca unul dintre noi sa renunte la serviciu si nu ne-am permite sa supravietuim cu un singur salariu.

Asta a fost clasa pregatitoare pentru noi. Ca un dus rece intr-o seara friguroasa. Dar am supravietuit. Si mergem mai departe cu speranta ca ce nu ne ucide ne face mai puternici. Si ca noi am supravietuit, si speram ca si ei, la randul lor sa supravietuiasca.

luni, 19 septembrie 2016

Manastirea Faneromeni


Manastirea Faneromeni se afla pe un deal, la aproximativ 3 km de capitala insulei Lefkada. De sus marea se vede minunat. 

Are o mica gradina zoologica, asa ca cei mici vor fi incantati de vizita. 

Intrarea este libera.




















duminică, 7 august 2016

Plaja Agiofili



Din Vassiliki exista un taxi boat catre aceasta plaja, si ni s-a parut cea mai buna optiune pentru noi. Citisem ca de unde poti lasa magina e ceva de mers, greu de ajuns cu 2 copii si multe bagaje. Asa ca am lasat masina in port (parcare gratuita), ne-am invartit putin prin zona si la 11 ne-am urcat in sfarsit in barca-taxi. Care e cam cat un vaporas de-al nostru de pe Herastrau. Pentru dus intors am platit 18 euro, 6 euro de adult si 3 euro de copil.

Nu am facut mult pana la micuta si frumoasa plaja, asa ca la 11:30 ocupam ultimele sezlonguri de pe plaja: 6 euro pentru 2 sezlonguri si o umbrela.

Pe jos pietre albe si ovale, din care am ales cateva ca amintire, sa le pictam in serile lungi de iarna cand ti-e dor de soare si caldura. Apa se adanceste repede, nu e prea recomandata celor ce nu stiu sa inoate, si este incredibil de clara si curata. Si plina de pesti, numai buna pentru amatorii de snorkeling.

Exista un bar amenajat de unde se pot cumpara bauturi si ceva de rontait (apa la 0.5 costa 50 de centi), exista si o masa de unde poti cumpara fructe, preturile nu sunt foarte mari, asa ca poti sta mai multe ore.

Pe la pranz s-a aglomerat, au venit vreo 2 vapoare cu turisti, a mai venit un alt taxi boat, asa ca micuta plaja devenise neincapatoare. Era cald, apa numai buna de scaldat, cei curajosi se cocotau pe stanca pentru sarituri, iar cei mai multi faceau snorkeling.

De sus privelistea e spectaculoasa, iar treptele sunt usor de urcat, chiar si de cei mici. Asa ca, daca veniti cu vaporul, nu ratati o imagine de vis.

Am plecat spre seara, obositi, prafuiti si infometati - asa ca imediat ce-am coborat in Vassiliki ne-am oprit sa mancam la una din multele terase din port.








luni, 1 august 2016

Croaziera din Nidri


Nu poti ajunge in Lefkada si sa nu faci macar o croaziera. Sunt atatea oferte, ca nici nu stii ce sa alegi. Mai ales cu toti agentii care se plimba pe plaje si-ti prezinta oferte care de care mai atractive.

Intr-o dimineata ne-am trezit devreme, ne-am urcat in masina proprie si am plecat catre Nidri. Am ajuns repede, am lasat masina intr-o parcare din centru (parca 6 euro pentru intreaga zi) si am pornit sa cautam portul. S-a nimerit sa ne auda vorbind un roman de acolo, care pe langa indicatii ne-a vandut si bilete: 40 euro pentru 2 adulti si 2 copii, cu 2 mese incluse.

Si asa am nimerit sa ne imbarcam pe Makedonia Palace, o nava mare si rosie cu vreo 3 punti. I-am dat chitanta de mana capitanului, el ne-a dat 2 carduri pentru pranz, ni s-a facut o poza de familie si am plecat sa ne cautam un loc.

Era aproape 10 si nava era arhiplina, asa ca abia am gasit o bancuta libera la ultimul etaj, chiar in spatele navei. In plin soare, dar cu vedere frumoasa.

Si am plecat, cu traditionala imbulzeala la poze. O buna bucata de drum am navigat in jurul coastei, si daca la inceput era amuzant sa vezi barci mici trecand rapid in toate partile sau alte nave urmarindu-ne catre aceeasi destinatie, curand o plictiseala generala s-a lasat peste noi. Unii au plecat sa exploreze nava, altii sa se plimbe, unii s-au asezat la coada de la bar si altii si-au facut noi prieteni. Iar pe noi ne-a gasit Maria din Craiova, o fetita foarte sociabila, care s-a lipit, cu mici pauze, de noi pentru tot restul zilei.

Intr-un final am ajuns la Egremni, unde am fost anuntati ca oprim pentru 40 de minute. Frumoasa plaja  cu pietricele mici si albe, mi-a patruns in suflet, si as fi vrut sa stam mai mult. Am oprit intr-un capat, noi si alte doua nave, in celalalt capat erau putinii turisti care se incumetasera sa coboare (si mai tarziu sa urce) multele trepte si intre doar plaja pustie, o fasie alba intre stanca si apa de un albastru incredibil. 

Cei care stiau sa inoate s-au aruncat pe loc in apa, ceilalti s-au asezat la umbra in micile scobituri ale stancii. Iar eu as am pornit la plimbare, sa vad treptele pe unde se coboara (350 din ce-am citit). Am renuntat insa curand, in 20 de minute nu reusisem sa parcurg o bucata prea mare. Dar am plecat dorindu-mi sa revin, sa revad aceasta plaja. Personal, aceasta plaja mi s-a parut cea mai frumoasa. Din pacate un cutremur in noiembrie 2015 a distrus drumul de acces, acum se mai poate ajunge doar dinspre mare. Dar plaja e tot acolo, putin mai salbatica si mai libera. Si mai periculoasa: Egremni dupa cutremur

Imediat ce ne-am imbarcat pe nava, mai la urma ca nu ne place imbulzeala, s-a servit masa. Si cum toti mancau in jurul nostru m-am asezat la coada la bar unde se servea pranzul. Unde, in schimbul cardurilor pentru pranz am primit 2 frigarui si niste salata, cartofii prajiti se terminasera deja. Contra cost am luat apa, cola si bere, la preturi mai mult decat decente (50 centi apa, 2 euro sucul, 3 euro berea).

In timpul pranzului am ajuns si la Porto Katsiki. Am oprit in larg pentru 20 de minute, si unii au fugit sa se scalde in apele turcoaz. Eu una n-am inteles prea multe din aceasta oprire, poate si pentru ca m-a prins la coada de mancare. Apoi parca abia am apucat sa fac 2-3 poze si s-a si plecat. Asa ca celebra plaja nu m-a impresionat mai deloc. Poate si pentru ca o vedeam dinspre mare, poate pentru ca mi-era foame si ramasesem fara cartofi, dar nu mi-a patruns in suflet ca Egremni: doar o plaja frumoasa.

Ne-am indreptat apoi spre Kefalonia, unde am oprit in Fiskardo. Aici am avut timp de aproximativ 1 ora pentru plimbare si masa. 

A urmat apoi o alta baie langa o plaja frumoasa, accesibila doar de pe mare.

Si dupa 20 de minute ne-am indreptat spre Meganisi, sa vedem pestera lui Papanikolis, care se presupune ca ar fi fost ascunzatoarea submarinului grecesc Papanikolis in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aici capitanul ne-a povestit cum parintii sai s-au cunoscut mai bine in aceasta pestera, si ce importanta a fost aceasta pestera in viata lui. 

Ne-am plimbat apoi pe langa insula Scorpios a celebrului Onassis, azi concesionata unui bogat rus. O alta mica oprire in larg pentru o baie. 

Si candva in acest timp ni s-au prezentat si pozele facute la venire: pentru 20 de euro puteai achizitiona o poza mare, o poza mica cu rama magnetica de pus pe frigider si 2 breloguri. Pachetul costa 20 de euro, dar puteai achizitiona doar o parte.

Am revenit in port, obositi si nerabdatori sa ajungem acasa. Si judecand dupa imbulzeala de la coborare cam toti aveam aceleasi sentimente.

A fost o excursie frumoasa, chiar daca n-am facut baie si am stat cam mult in soare. Am vazut multe locuri frumoase, copiii au fost incantati de plimbarea cu vaporul cel mare, per total a meritat.