duminică, 7 august 2016

Plaja Agiofili



Din Vassiliki exista un taxi boat catre aceasta plaja, si ni s-a parut cea mai buna optiune pentru noi. Citisem ca de unde poti lasa magina e ceva de mers, greu de ajuns cu 2 copii si multe bagaje. Asa ca am lasat masina in port (parcare gratuita), ne-am invartit putin prin zona si la 11 ne-am urcat in sfarsit in barca-taxi. Care e cam cat un vaporas de-al nostru de pe Herastrau. Pentru dus intors am platit 18 euro, 6 euro de adult si 3 euro de copil.

Nu am facut mult pana la micuta si frumoasa plaja, asa ca la 11:30 ocupam ultimele sezlonguri de pe plaja: 6 euro pentru 2 sezlonguri si o umbrela.

Pe jos pietre albe si ovale, din care am ales cateva ca amintire, sa le pictam in serile lungi de iarna cand ti-e dor de soare si caldura. Apa se adanceste repede, nu e prea recomandata celor ce nu stiu sa inoate, si este incredibil de clara si curata. Si plina de pesti, numai buna pentru amatorii de snorkeling.

Exista un bar amenajat de unde se pot cumpara bauturi si ceva de rontait (apa la 0.5 costa 50 de centi), exista si o masa de unde poti cumpara fructe, preturile nu sunt foarte mari, asa ca poti sta mai multe ore.

Pe la pranz s-a aglomerat, au venit vreo 2 vapoare cu turisti, a mai venit un alt taxi boat, asa ca micuta plaja devenise neincapatoare. Era cald, apa numai buna de scaldat, cei curajosi se cocotau pe stanca pentru sarituri, iar cei mai multi faceau snorkeling.

De sus privelistea e spectaculoasa, iar treptele sunt usor de urcat, chiar si de cei mici. Asa ca, daca veniti cu vaporul, nu ratati o imagine de vis.

Am plecat spre seara, obositi, prafuiti si infometati - asa ca imediat ce-am coborat in Vassiliki ne-am oprit sa mancam la una din multele terase din port.








luni, 1 august 2016

Croaziera din Nidri


Nu poti ajunge in Lefkada si sa nu faci macar o croaziera. Sunt atatea oferte, ca nici nu stii ce sa alegi. Mai ales cu toti agentii care se plimba pe plaje si-ti prezinta oferte care de care mai atractive.

Intr-o dimineata ne-am trezit devreme, ne-am urcat in masina proprie si am plecat catre Nidri. Am ajuns repede, am lasat masina intr-o parcare din centru (parca 6 euro pentru intreaga zi) si am pornit sa cautam portul. S-a nimerit sa ne auda vorbind un roman de acolo, care pe langa indicatii ne-a vandut si bilete: 40 euro pentru 2 adulti si 2 copii, cu 2 mese incluse.

Si asa am nimerit sa ne imbarcam pe Makedonia Palace, o nava mare si rosie cu vreo 3 punti. I-am dat chitanta de mana capitanului, el ne-a dat 2 carduri pentru pranz, ni s-a facut o poza de familie si am plecat sa ne cautam un loc.

Era aproape 10 si nava era arhiplina, asa ca abia am gasit o bancuta libera la ultimul etaj, chiar in spatele navei. In plin soare, dar cu vedere frumoasa.

Si am plecat, cu traditionala imbulzeala la poze. O buna bucata de drum am navigat in jurul coastei, si daca la inceput era amuzant sa vezi barci mici trecand rapid in toate partile sau alte nave urmarindu-ne catre aceeasi destinatie, curand o plictiseala generala s-a lasat peste noi. Unii au plecat sa exploreze nava, altii sa se plimbe, unii s-au asezat la coada de la bar si altii si-au facut noi prieteni. Iar pe noi ne-a gasit Maria din Craiova, o fetita foarte sociabila, care s-a lipit, cu mici pauze, de noi pentru tot restul zilei.

Intr-un final am ajuns la Egremni, unde am fost anuntati ca oprim pentru 40 de minute. Frumoasa plaja  cu pietricele mici si albe, mi-a patruns in suflet, si as fi vrut sa stam mai mult. Am oprit intr-un capat, noi si alte doua nave, in celalalt capat erau putinii turisti care se incumetasera sa coboare (si mai tarziu sa urce) multele trepte si intre doar plaja pustie, o fasie alba intre stanca si apa de un albastru incredibil. 

Cei care stiau sa inoate s-au aruncat pe loc in apa, ceilalti s-au asezat la umbra in micile scobituri ale stancii. Iar eu as am pornit la plimbare, sa vad treptele pe unde se coboara (350 din ce-am citit). Am renuntat insa curand, in 20 de minute nu reusisem sa parcurg o bucata prea mare. Dar am plecat dorindu-mi sa revin, sa revad aceasta plaja. Personal, aceasta plaja mi s-a parut cea mai frumoasa. Din pacate un cutremur in noiembrie 2015 a distrus drumul de acces, acum se mai poate ajunge doar dinspre mare. Dar plaja e tot acolo, putin mai salbatica si mai libera. Si mai periculoasa: Egremni dupa cutremur

Imediat ce ne-am imbarcat pe nava, mai la urma ca nu ne place imbulzeala, s-a servit masa. Si cum toti mancau in jurul nostru m-am asezat la coada la bar unde se servea pranzul. Unde, in schimbul cardurilor pentru pranz am primit 2 frigarui si niste salata, cartofii prajiti se terminasera deja. Contra cost am luat apa, cola si bere, la preturi mai mult decat decente (50 centi apa, 2 euro sucul, 3 euro berea).

In timpul pranzului am ajuns si la Porto Katsiki. Am oprit in larg pentru 20 de minute, si unii au fugit sa se scalde in apele turcoaz. Eu una n-am inteles prea multe din aceasta oprire, poate si pentru ca m-a prins la coada de mancare. Apoi parca abia am apucat sa fac 2-3 poze si s-a si plecat. Asa ca celebra plaja nu m-a impresionat mai deloc. Poate si pentru ca o vedeam dinspre mare, poate pentru ca mi-era foame si ramasesem fara cartofi, dar nu mi-a patruns in suflet ca Egremni: doar o plaja frumoasa.

Ne-am indreptat apoi spre Kefalonia, unde am oprit in Fiskardo. Aici am avut timp de aproximativ 1 ora pentru plimbare si masa. 

A urmat apoi o alta baie langa o plaja frumoasa, accesibila doar de pe mare.

Si dupa 20 de minute ne-am indreptat spre Meganisi, sa vedem pestera lui Papanikolis, care se presupune ca ar fi fost ascunzatoarea submarinului grecesc Papanikolis in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aici capitanul ne-a povestit cum parintii sai s-au cunoscut mai bine in aceasta pestera, si ce importanta a fost aceasta pestera in viata lui. 

Ne-am plimbat apoi pe langa insula Scorpios a celebrului Onassis, azi concesionata unui bogat rus. O alta mica oprire in larg pentru o baie. 

Si candva in acest timp ni s-au prezentat si pozele facute la venire: pentru 20 de euro puteai achizitiona o poza mare, o poza mica cu rama magnetica de pus pe frigider si 2 breloguri. Pachetul costa 20 de euro, dar puteai achizitiona doar o parte.

Am revenit in port, obositi si nerabdatori sa ajungem acasa. Si judecand dupa imbulzeala de la coborare cam toti aveam aceleasi sentimente.

A fost o excursie frumoasa, chiar daca n-am facut baie si am stat cam mult in soare. Am vazut multe locuri frumoase, copiii au fost incantati de plimbarea cu vaporul cel mare, per total a meritat.




























duminică, 10 iulie 2016

Vicky Apartments / Nikiana


Cand am facut rezervarea prin ianuarie, cu "doar" sase luni inainte lumea m-a crezut nebuna. Dar cum sa ratezi asa ceva: apartament cu 2 dormitoare, 12 nopti, 649 euro si anulare gratuita (pana la 15 zile)?

Nu stiam multe despre Lefkada, vazusem cateva poze frumoase de acolo si stiam ca vreau sa ajung. Dar la vremea respectiva habar n-aveam unde sa caut cazare, sau ce localitati sunt pe acolo. Asa ca am ales Vicky Apartments pentru ca mi-au placut pozele, pretul, locatia (foarte aproape de plaja si de supermarchet) si review-uri (8.2 pe booking la vremea respectiva). 

Poate daca as fi intrebat lumea sau as fi citit mai mult as fi ales Vasiliki sau Agios Nikolas, dar asa am nimerit cazarea in Nikiana, un satuc linistit si frumos, departe de plajele cele frumoase, dar cu o plaja cu nisip si apa nu foarte adanca, tocmai buna pentru copii.

Am avut un apartament la parter cu iesire in curtea din spate. Intrai in bucataria micuta si intunecoasa unde aveam o masa rotunda cu 4 scaune, un frigider mare, un dulap mic pe colt cu o plita si o chiuveta.

In fata aveai baia cu dus, pe stanga cele 2 dormitoare. Mobilier necesar: dulapuri, paturi, noptiere. Intr-un dormitor o masuta de toaleta, in celalalt un televizor micut (care a stat mai mult inchis). Din dormitorul al 2-lea se iesea in gradina din spate, unde ne astepta o masa, 4 scaune, o umbrela mare si un uscator de rufe.

Am avut si aparat de aer conditionat, nu prea l-am folosit, nu au fost calduri sufocante sa fie nevoie. 

Ne-am simtit bine in micul apartament, de parca am fi fost acasa la noi. 

Se facea curatenie zilnic, dar aveai o matura si un mop cu galeata langa usa, si tare folositoare mai erau cand reveneam in apartament de la plaja. Prosoapele si lenjeriile se schimbau la 3 zile, erau aduse de la o spalatorie cu masina.

Vicky Apartments are o piscina mare si curata in curtea din fata, sezlonguri pentru lenevit la soare si un bar cu cateva masute la umbra.

Proprietarul vorbeste romana, asa ca e foarte usor de comunicat. Pare sa vrea sa te simti bine la el, nu-ti inchirieaza doar o camera si pe urma gata, treaba ta. Ne-a lasat impresia ca daca am fi avut vreo nemultumire i-ar fi pasat si ar fi incercat sa o rezolve.

Peste drum sunt mai multe magazine, printre care un Carrefour mic. De o parte o pizzerie, de cealalta o farmacie. In apropiere cateva cafenele si un fastfood. Si la vreo 10 minute de mers pe jos e portul, unde se afla majoritatea restaurantelor din Nikiana. 

Cea mai apropiata plaja e la 150 metri. Peste drum o alee prafuita te duce pana la mare. Plaja e cu pietricele, e recomandat sa aveti papuci speciali de apa (6-10 euro la magazinele din Nikiana).

Noi am mers la o plaja de langa golf, cu intrare lina in apa si nisip. Ajungeam in 15 minute pe jos, nu era foarte aglomerata, iar maslinii de pe margine ofereau o umbra generoasa. Marea era foarte linistita in partea asta, fara valuri si nu prea adanca destul de departe de tarm, numai buna pentru copiii mici. Aici ne-am petrecut majoritatea zilelor, in timpul orelor fierbinti la umbra, lenevind, jucandu-ne. E drept ca soseaua trece exact pe langa, dar cine are ochi de sosea cand in fata ai mare si munte stancos?

Mai am dat de cateva plaje prin Nikiana, una ascunsa intr-un golf micut, ca o plaja privata a vilelor de langa. Mi-au placut aceste vile, in special una care dadea direct pe plaja. Am vazut si o plaja amenajata, cu sezlonguri si umbrelute, dar nu am ajuns acolo sa aflu preturile. Si cum sa mergi cand la 2-3 case dadeai fie peste o fasie mica de nisip sau peste vreo stanca numai buna de intins prosopul?

Mi-a placut Nikiana, linistita si calma ca apele ei, iar cazarea ni s-a potrivit aproape perfect. Aproape pentru ca ne-a lipsit un loc de joaca pentru copii, ne-ar fi placut sa gasim unul. 

Anul trecut a fost marea criza a bancomatelor si mi-era teama ca nu vom putea plati cu cardul, dar a fost in regula: am putut plati cu cardul atat la cazare cat si la magazine fara probleme, am scos si bani de la bancomat (e unul peste drum de Vicky). 

















miercuri, 15 iunie 2016

Drumul spre Lefkada


Cand am luat decizia sa petrecem cateva zile de vacanta in Lefkada aveam multe plusuri, dar si un mare minus, lungul drum cu doi copii sub 6 ani. Dar trebuia masina pentru ca:
- prefer anulare gratuita in loc de o vacanta platita inainte. Asta pentru ca in cazuri neprevazute poti apela la banii pusi deoparte in loc sa alergi sa-i recuperezi. Unoeri cand sunt oferte foarte bune aleg si varianta a doua, dar de cele mai multe ori anularea gratuita ma atrage. Si atunci e de preferat masina avionului;
- in Lefkada ai nevoie de masina, iar varianta de inchiriat nu ma atrage (majoritatea cer un depozit destul de piperat);
- nu suntem prea matinali, prefer sa plec linistita dupa ce beau un pahar de cola in loc sa petrec multe ore in aeroport (de teama sa nu pierd avionul ajung intotdeauna prea devreme).

Ca de obicei mi-am facut temele din timp. Am gasit multe informatii utile aici, pe Grecia de week-end.ro. Imi place ca descriu foarte detaliat drumul si ca au si un cost estimativ, asa ca am putut sa-mi fac planurile.

Eram sigura ca nu vom reusi sa facem atatia kilometri dintr-o singura bucata, asa ca am cautat un loc de popas. Mi-as fi dorit sa ne oprim in Grecia, Salonic sau Serres, dar preturile la cazare pentru 4 persoane erau aproape duble fata de Bulgaria, asa ca m-am oprit la Sandanski, la 24 km de vama, unde am ales Eros Motel.  Se-ntelege ca tot cu anulare gratuita.

Am plecat din Bucuresti pe la 10 dimineata. Ne era teama de statul in vama, auzisem ca sunt cozi infernale si se sta mult (se lucra la pod si se circula pe un singur sens), dar am avut noroc si am traversat imediat. Nu stiu daca a ajutat ca am plecat duminica, ca era mai tarziu (de obicei cei ce pleaca asa departe sunt mai matinali), sau poate am avut noi noroc, dar tare repede am trecut. Si in mai putin de 2 ore eram deja in Bulgaria, unde cumparam vignieta cu lei romanesti. Cred ca ar fi fost mai ieftin in benzinarie, dar auzisem atatea povesti despre bulgari si amenzi fara motiv ca n-am vrut sa punem piciorul, adica roata de masina pe pamant bulgaresc fara sa platim taxa.

La inceput drumul nu parea cine stie. Semana cu Romania, dar mai prost. Am mancat putin, am baut apa, ne-am jucat putin, am mai mers putin, a urmat un somn lung pentru cel mai mic membru al familiei... Apoi am dat de tunele si drumul a devenit distractiv: cat mai e pana la urmatorul tunel, care-i mai lung, care-i mai inalt si care-i mai luminos, uite asa a trecut o buna bucata de drum.

Drumul a fost liber, mai ales portiunea de autostrada. Am respectat semnele, am respectat limita de viteza si n-am avut probleme, desi Politia bulgara era la datorie.

Cand ne-am apropiat de Sofia drumul a devenit mai prost si mai neatragator, dar imediat dupa Sofia am intrat pe autostrada spre Kulata, din care e gata un pic peste jumatate. Noi am iesit pe la Dupnitsa, dar in Octombrie 2015 au dat drumul si la tronsonul Dupnitsa - Blagoevgrad (sursa). Restul drumului pana in Sandanski nu e foarte bun, dar a trecut repede si bine. In Sandanski am parasit drumul principal in cautarea adresei motelului (ca asa zicea Waze-ul) si rau am facut, ca ne-am ametit putin pana la destinatie. Motelul e foarte aproape de sosea, aproape de iesirea din Sandanski, cum treci de benzinaria OMV se face un drum la stanga, si chiar acolo in intersectie e motelul. Peste drum de el e o alta benzinarie, un Lukoil, deci undes-s cele 2 benzinarii de la iesirea spre Kulata.

Despre Eros Motel numai de bine. Au o parcare proprie, o gradina frumoasa, mancare buna la restaurant, camere mari, frumos mobilate si paturi confortabile. Nu am mai vizitat Sandanski, eram prea obositi dupe drumul lung, dar am stat la un suc in gradina pana seara. Se poate plati si cu cardul, sau exista un bancomat la OMV, asa ca desi departe de centrul orasului e numai potrivit pentru calatori in drum spre/din Grecia.

Ziua urmatoare am pornit dupa micul dejun (nu era in pretul camerei, am comandat ce ne-am dorit din meniu). Am dat direct in autostrada, si in foarte putin timp eram in Grecia. Liber, autostrada, in curand ajungeam in zona de tunele, si tare distractiv mai era pentru copii sa descopere numarul de ventilatoare, lungimea tunelului, cat mai e pana la urmatorul, pe care sens e mai lung.

Am avut si ceva emotii cand am dat de un scuter intins pe jos. Am oprit masina si am dat fuga la accidentat cu inima cat un purice. Bietul de el, nu reusea sa se ridice si intindea mainile disperat sa il ridicam. Noi voiam sa ne asiguram intai ca omul poate fi ridicat. El nu stia engleza, noi nu stiam greaca, greu cu intelesul.Din fericire au sarit in ajutor inca doua persoane de pe sensul celalalt, l-am ridicat, i-am oprit scuterul si l-am ridicat, si cum totul era sub control si nu mai era nevoie de noi am plecat mai departe.

A urmat o portiune prin munti, cu curbe multe si mers incet si putina agitatie in spate, asa ca n-am reusit sa fiu atenta la peisaj, desi tare frumos mai era. Dar incet incet s-au linistit, mai ales cand le-am vorbit de tunelul pe sub mare (Aktio-Preveza) pe care urma sa il strabatem in curand - moment in care au inceput intrebarile "Mai avem mult?" repetate la un interval foarte mic.

Autostrada in Grecia se plateste, am prins 3 sau 4 puncte de taxare (cel mai scump a fost tunelul, 3 euro).

Am avut popasuri scurte, nu am oprit pentru masa, am rontait diverse in masina, asa ca fiecare bucata de drum am facut-o in 7-8 ore. Cum ziceam, am respectat limitele de viteza, mai ales in Bulgaria.

Pentru Lefkada nu ai nevoie de ferryboat,  un pod leaga insula de continent si asta e un mare plus: nu trebuie sa astepti, cel mult 15 minute daca ai ghinionul sa ajungi cand podul este ridicat.

Cazare am avut in Nikiana, zona nu foarte cautata si putin mai ieftina, dar cu o plaja foarte buna pentru copii. 

Si dupa un drum lung si obositor a urmat o masa pe malul marii.

 

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Doar Coca-cola

Sunt fan înrăit Coca-Cola. Nu orice cola, doar coca-cola. Ştiu că nu e sănătoasă, ştiu că e bau-baul zilelor noastre, am auzit toate discuţiile posibile şi imposibile (amuzante totuşi cele care vin de la cei ce beau alte sucuri), dar parcă ziua nu începe până n-aud susurul unei doze proaspăt deschise.

Da, recunosc, iubirea mea de cola e mai mult un pitic decât o dependenţă. Cum tot pitic pe creier e şi ideea că gustul e mai bun la doză. Mai bun ca la sticlă, pet, pahar cu gheață, pahar cu gheață şi rom sau orice alt mod de a bea cola.

Şi da, sunt 99% sigură că dacă aş primi un pahar de coca-cola şi mi s-ar zice că e altă băutură m-aş strâmba toată.

Pentru că sunt un fan înrăit.

duminică, 16 august 2015

Casa Gabriel (Aurel), Moieciu de Sus

Cum vacanţa în trei de anul trecut nu a fost chiar un coşmar, Maia s-a decis să petreacă o săptămână cu nepoţii departe de București. Să fie în iulie şi să nu fie fiţe au fost condiţiile ei. Şi după ceva căutări am ales de pe carta.ro Casa Gabriel (Aurel) din Moieciu de Sus. Preţul foarte bun - 50 de lei pe noapte (de la 3 nopţi în sus), spaţiul de joacă şi apropierea de magazine şi restaurante au fost motivele pentru care am ales această pensiune.

Casa este mare, în afară de camerele prezentate pe carta.ro mai are 2 apartamente cu 2 camere la mansardă, la preţul de 120 lei pe noapte (100 de la 3 nopţi în sus). Jos şi la mansardă sunt amenajate spaţii comune de stat.

Curtea e mare, dar la sfârșit de săptămână se cam umple de maşini. E şi un foişor în curte, perfect pentru un grătar.

Alături se află Vlahia Inn unde se mănâncă bine la preţuri bune. Se aşteaptă cam mult mâncarea, dar e proaspătă şi gustoasă. Iar terasa, cu al său lac în miniatură, râul domol şi moara ce se învârte necontenit e un loc tare plăcut în care să leneveşti.

Peste drum se găseşte un spațiu de joacă cu topogane, leagăne, trambulină, balansoare, groapă de nisip şi un spaţiu verde umbrit de 2 vişini ce merge până la râu. Locul de joacă aparţine de Vlahia Inn, dar poate fi folosit şi de cei cazaţi la Casa Gabriel (Aurel).

Locaţia e foarte bună, în apropiere sunt 2 magazine, şi 2 restaurante, Vlahia Inn şi Crăiasa Munţilor. Nu ştim cum e la Crăiasă, noi ne-am simţit bine la Vlahia şi aici am mâncat.

Ce nu ne-a plăcut la Moieciu de Sus: nu sunt trotuare, iar până pe la 7 seara nu prea găseşti umbră, ceea ce în zilele foarte călduroase nu e prea plăcut.