miercuri, 18 martie 2015

Cheile Grădiştei

De Cheile Grădiştei am auzit acum multă vreme, mi l-a recomandat cineva ca loc frumos de vacanță. Dar cum preţul de cazare depăşeşte pragul meu de confort nici n-am vrut să mă uit.

Iar într-o zi, discutând cu prietenii despre cazările super din alte ţări şi cazările nu atât de bune de pe la noi mi-a dat seama că (eu cel puţin) comparăm mere cu pere. Că pe o cazare în străinătate dădeam aproape dublu, cumva era normal să fie prosopul mai pufos, lenjeria mai fină şi hârtia igienică mai moale.

Aşa că în februarie am ales să petrecem un sfârșit de săptămână la Cheile Grădiştei din Moieciu de Sus. Am făcut o rezervare prin booking (am prins şi o promoţie, cu 10% mai puţin). Apoi am început să caut informații. Am găsit articole vechi în care se vorbea de frumusețea locurilor, de condiţiile bune de cazare şi de mâncarea bună de la restaurant şi articole mai noi în care lumea se plângea de condiţiile proaste de cazare şi de mâncarea proastă şi scumpă de la restaurant. Doar review-urile de pe booking m-au făcut să nu anulez rezervarea.

Păţită ca după un drum lung să nu găsesc cazare am trimis un e-mail la recepţie să-mi confirme că m-au trecut în baza lor de date. Mi-au răspuns repede, mi-au zis că mi-au alocat camera în Hotelul Grădiştea şi mi-au trimis lista cu tarife adiţionale. Ştiam că piscina se plăteşte (de asta erau şi mulţi nemulțumiți în comentarii pe booking), dar nu ştiam că micul dejun pentru copii nu e inclus. În fine, rezervarea făcută, acum aşteptam cu emoţie să vină vinerea cu pricina.

Am ajuns aproape de ora 16:00, ora la care încep cazările. Ne-am oprit la recepţie să luăm cartela, apoi am urcat repede la hotelul din deal în care eram cazaţi. Cum intri dai de scări. Mi-a plăcut că fiecare etaj avea un fel de cameră de relaxare unde să poţi sta. Camera mare, cu mobilă de calitate, curată şi cu balcon din care puteai vedea întreg complexul. Baia mare, de asemenea curată. Ne-a plăcut cazarea, dacă ar fi să fac un top al cazărilor de până acum sigur ar fi în primele 5.

Cum începuse să ni se facă foame ne-am hotărât să luăm masa în complexul din Fundata, să-l vedem şi pe acesta. Ne-am urcat în maşină şi am dat fuguţa la Fundata, unde am dat de o privelişte de-ţi taie răsuflarea. Acolo totul era alb şi înconjurat de munţi. Restaurantul era cea mai sus dintre clădiri, larg, cu mese răsfirate, să nu vadă cei de la mesele din jur nici ce ai în farfurie şi nici la ce dinte te scobeşti. Am avut noroc să prindem o masă la fereastră de unde vedeam tot, şi tare ne mai bucura ochii peisajul de-l vedeam pe fereastră. Preţurile cam mari, mâncarea bună, restaurantul curat, cu o baie mare şi curată şi o cameră de joacă la intrare, să nu se plictisească micii clienți până vine mâncarea. Tare frumos sus la Fundata, musai de revenit.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o jos. Cum n-am veleități sportive, iar la singura mea aventură la schi în loc să învăț să fac plugul am învățat să fac yoga pe schiuri iar copiii par să mă moştenească am ales să ne petrecem ziua când la piscină, când la săniuş, când la restaurant. Şi tare bine a fost, să te bălăceşti în piscină în timp ce pe fereastră vezi oamenii schiând, să petreci câteva clipe în sauna fierbinte ştiind că afară sunt doar câteva grade, să te dai cu sania respirând aer curat, să mănânci mâncare bună şi să îţi încarci bateriile pentru o nouă săptămână. M-aş putea obişnui cu asta.

Restaurantul de jos nu e aşa frumos ca cel de la Fundata. E înghesuit şi aglomerat; probabil dacă n-am fi urcat la Fundata mi-ar fi plăcut, cu cascada lui de la intrare, vatra în care ardea focul seara şi iazul cu peşti.

În concluzie, e frumos tare la Cheile Grădiştei. Sunt multe vile, 2 hoteluri din care unul cu centru spa (piscină, jacuzzi şi saună), un magazin de suveniruri, o farmacie (deschisă doar în timpul zilei, aşa că dacă vă apucă o durere de cap spre seară e de rău), un patinoar, un cinema 7D, o pârtie de schi şi o pârtie de săniuş, un bar cu biliard (pe care nu l-am vizitat, aşa că nu ştiu ce mai are), un restaurant, un spațiu de joacă şi un spaţiu de grătar. Şi un peisaj de vis. Musai de trecut, măcar în vizită. 

Şi dacă tot aţi ajuns până aici nu uitaţi să daţi o fugă până sus la Fundata. E uimitor acolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu