vineri, 28 iunie 2013

Residence Experia

Residence Experia este la vreo 3,5 km de Peschiera del Garda. În mijlocul unui teren de golf, e multă linişte, iar peisajul este relaxant. Recepţia este deschisă dimineaţa doar o oră, dar nu chiar în fiecare zi (miercurea şi duminica nu). Dar la nevoie fetele vin şi sunt tare de treabă. E puţin mai incomod dacă nu ai maşină, chiar m-au sfătuit înainte de a închiria să mă mai gândesc. Dar există un free shuttle până la Parc Hotels situat la 150m, la fiecare oră de la 9:00 la 22:50, cu o pauză mai mare la prânz şi o pauză seara (nu circulă la 19:00), au un minimarchet prin apropiere şi un automat la recepţie, aşa că te poţi descurca şi fără maşină. La nevoie poţi lua un taxi, 10-12 euro.

Noi am optat pentru apartament cu 2 dormitoare. La parter sufragerie cu o canapea extensibilă, bucătărie cu maşină de spălat vase, cuptor electric, plită electrică şi o baie mare cu cadă de baie şi bideu. Jos, la subsol cele 2 dormitoare cu pat matrimonial, o baie cu cădiţă de duş. Mult spaţiu, cam 100mp cu totul. Unul din dormitoare avea o terasă mare, celălalt dădea într-un balcon. Din sufragerie ieşeai pe terasă, aveai un spaţiu verde - mini-grădină ce dădea spre piscina complexului. Piscină în care te puteai bălăci toată ziua.

Preţul a fost ok, curat, casa imensă, ne-a plăcut foarte mult. Ne-am descurcat şi fără maşină, dar ce bine-ar fi fost dacă era cursa de la 19:00 (parcurile de distracţie se închid la 18, ajungi în Peschiera pe la 18:15, exact când trece autobuzul spre hotel). Şi mi-ar fi plăcut să mai existe un spaţiu de joacă pentru copii. Şi poate wi-fi şi în camere (momentan e doar lângă recepţie).

Am primit şi un carton cu numele şi perioada sejurului care ne garanta reduceri diverse. Noi am mâncat des la Pizzeria de la Parc Hotels unde ar fi trebuit să avem 20% reducere. Doar că nu puneau băuturile, rotunjeau (5.80 devenea 5.00), nu dădeau reducere dacă luai la pachet, şi marea reducere nu prea a fost reducere. Dar cum mâncarea era bună, preţurile ok şi cum ne-am fript la o terasă din centrul oraşului am continuat să mâncăm la ei. (eu am o regulă, nu mă cert niciodată cu cineva care-mi pregăteşte masa, mai ales pentru sume mici).

Dacă ar fi să mai mergem în zona asta cu siguranţă tot la ei am trage.







joi, 27 iunie 2013

Bucureşti - Bergamo - Peschiera del Garda

Aveam emoţii pentru zborul cu Wizz Air. Mulţi îmi povestiseră experienţele lor neplăcute şi se jurau că nu vor mai zbura vreodată cu această companie. Dar cum oferta lor era imbatabilă, puţin peste 250 lei de bilet, şi cum trebuia să plătim 5 bucăţi, nu prea aveam de ales.

Acum nu ştiu, ori nu au fost atât de mulţi pasageri, ori românii noştri s-au mai civilizat între timp, dar a fost ok. Nu mi-a măsurat nimeni valiza cu ruleta să vadă dacă sunt exact dimensiunile sau trişez cu vreun centimetru, ne-am ales locuri ok în avion (cam în spate, dar grupate), am avut loc suficient să punem bagajele sus, ba a şi rămas, personalul a fost drăguţ, zâmbitor şi atent, chiar m-a impresionat.

Din aeroport ne-am urcat în autobuzul de Bergamo - 2,10 euro călătoria de persoană (valabil 90 de minute de la validare). Am plătit 3 bilete, pentru că citisem că sub 4 ani e gratuit, dar ca să mă asigur că e ok am întrebat şoferul şi răspunsul a fost: până-ntr-un metru e gratuit. Acuma Dodo are un pic peste 1 metru. Nu mult, 1-2cm. Dar până să apuc eu să cobor să mai cumpăr un bilet şoferul a-nchis uşile şi dus a fost. Aşa că m-am aşezat liniştită, că doar n-o veni controlul cu centimetru după să măsoare copilul.

Am ajuns repede la Gară, prima oprire (până la gară mai erau câteva staţii facultative, dar cum n-a sărit nimeni în stradă să facă semne disperate şi nici din autobuz nu s-a apăsat butonul şoferul nici măcar n-a încetinit). De aici fuga la ghişeu. Coada mică, vreo 5 persoane, dar se mişca la fel de repede ca un melc ameţit de căldură. Alfi se plictisise şi deja urla, nu reuşeam să-l potolesc, nu voia în braţe, nici jos, nici cu tati, nici cu maia, nici cu Dodo, doar ţipa. Până la urmă doamnei din spatele meu i s-a făcut milă şi nu s-a mai băgat în faţa mea. Am cumpărat repede 3 bilete pentru Peschiera del Garda via Brescia (doamna de la casă mi-a spus că până-n 4 ani e gratuit, indiferent de înălţime). 22,50 euro în total.

Îmi place mult sistemul de la italieni. Biletul e valabil timp de 2 luni, deci îl poţi lua din timp fără probleme. Iar dacă te răzgândeşti îl poţi duce înapoi. Înainte de a te duce la tren trebuie să validezi biletul; aparatul va trece pe bilet data şi ora la care ai validat. Apoi, în funcţie de distanţă ai la dispoziţie un anumit interval de timp. De exemplu pentru călătoria noastră de aproximativ 1:30 biletul era valabil 6 ore. Practic poţi coborî oriunde, vizitezi, apoi iei următorul tren.

Până-n Brescia am făcut 1 oră. A oprit în multe staţii, dar e suportabil. Trenul nu e chiar de ultimă generaţie,  dar e curat şi are aer condiţionat. Mie una-mi place (dar ceilalţi au cam strâmbat din nas). Se poate lua autocarul către Brescia, e din oră-n oră, dar e 10 euro de persoană. O altă variantă ar fi de luat autocarul până-n Milano (5 euro) şi de acolo Frescia Bianca, la 20 euro te poartă ca gândul. Când nu are întârzieri de o oră. Ca timp toate cele 3 variante sunt pe acolo. Singura problemă cu trenul e că între Bergamo şi Brescia nu circulă foarte des. Ar mai fi o variantă prin Trevoglio, dar dacă ai pierdut legătura spre Peschiera eşti blocat vreo 2 ore în gară. Prin Brescia trec trenuri spre Verona sau Venezia cam la 30 minute distanţă.

Noi n-am reuşit să urcăm în primul tren: era foarte plin. Următorul era anunţat la 9:35, dar a venit pe la 10:00. Peschiera del Garda e a doua staţie, cam în 20 de minute coboram în gară. Noi şi sute de tineri. Autobuzele pentru Gardaland şi celelalte parcuri plecau pline ochi şi tot nu reauşeau să-i culeagă pe toţi.

Şi cum taxiuri nu mai erau iar coada era încă mare îmi vine strălucita idee să facem câţiva paşi spre centru, poate-om găsi un taxi. Am ajuns epuizaţi şi însetaţi vreo zece minute mai târziu într-o benzinărie de unde-am chemat un taxi. Şi după alte zece minute (şi 12 euro) coboram în mijlocul pustietăţii la Residence Experia, locul unde aveam rezervare.

Cum m-am trezit să închiriez aici? Iniţial am vrut în campingul Bella Italia, ochisem un apartament drăguţ, condiţiile super, doar ca nici până-n ziua de azi nu mi-au răspuns dacă au liber. Apoi am închiriat un apartament prin booking, dar după ce am citit mai multe review-uri (murdar, ţânţari, foarte murdar) am anulat rezervarea. Şi cum eram în criză de timp şi voiam musai Peschiera del Garda (tren plus free shuttle către Gardaland şi Movieland), am luat la rând toate apartamentele de închiriat din zonă. Ei au fost primii care-au răspuns, am mers la ei.

La 4:00 am ieşeam pe uşa apartamentului din Bucureşti, la 12:05 descuiam uşa apartamentului de la Experia. Alfi a dormit aproape tot drumul cu avionul şi încă o repriză scurtă aproape de capăt, iar Dodo a fost în mare cuminte, aşa că drumul de 9 ore a fost suportabil. Vacanţa începea promiţător.

joi, 13 iunie 2013

Eu de ce nu pot?

Mă uit la câte-o mamă cu fustă colorată cum merge liniştită cu doi copii mici de fustă şi unul şi mai mic în braţe, într-o improvizaţie de fular. Cum merge ea pe stradă şi mogâldeţele-o urmează atente, fără s-o scape din ochi. Nu trebuie să-i ţină de mână, să-i tragă după ea, copiii o urmează cum urmează bobocii raţa pe lac, fără să se rătăcească. Fără urlete, fără opriri.

Eu sincer le admir. Păi ai mei dacă nu-i ţin strâns de mână sunt în stare să se-arunce în faţa maşinilor doar pentru că vizavi e mai frumos. Fac un drum de 5 minute în 30 pentru că se opresc la fiecare bordură, ba uneori se-ntorc din drum. Şi alteori stau ca măgarul lui Buridan să analizez pericolele posibile şi după care să fug mai întâi. Şi aproape orice plimbare a noastră se termină cu o mamă nervoasă trăgând doi copii urlând, unul că voia să se arunce în fântâna arteziană şi n-a fost lăsat, celălalt că n-am luat autobuzul albastru.

Şi dacă mai adaug şi faptul că după 2-3 ore de parc ai mei sunt mai murdari...

Hm. Eu de ce nu pot să fiu aşa de relaxată?

duminică, 9 iunie 2013

Reducere?

Se ia un produs care costă 3.60 lei. Peste eticheta de 3.60 lei lipim o etichetă de 4.90 lei. Aplicăm la urmă o reducere de aproximativ 25%, deci un nou preţ - 3.70 lei. La final vor fi 10 bani în plus pentru produsul nostru. Plus cazurile în care codul de bare nu funcţionează bine şi produsul va apărea pe bon la 4.90 lei, că doar cine s-o duce la biroul de relaţii cu clienţii să facă scandal pentru 1.20 lei?

În concluzie reducerile la noi nu prea sunt reduceri, ba pentru o reducere mai plătim şi etichetele adiţionale şi afişul imens cu reducerea uimitoare.

vineri, 7 iunie 2013

Siguranţă

"De când s-au deschis graniţele pentru români mă simt mult mai în siguranţă în Bucureşti decât în Londra sau Paris. Oare când a fost ultima dată când mi s-a furat ceva în tramvai sau autobuz?"

Modestie

"Oare dac-aş fi urâtă mi-aş da seama că sunt urâtă?"

sâmbătă, 1 iunie 2013

50 de bani

Seară mohorâtă. Apuc copilul mic, pun pe el nişte haine mai de Doamne-ajută (că deh, afară e urât, la cum cade el tot timpul să nu murdărească frumuseţe de hăinuţe), pun pe mine ce nimeresc şi fuga repede la supermarchet până nu închide.

Ne oprim la cărucioare (dea-i-ar Dumnezeu sănătate cui le-a inventat, că tare utile mai sunt) şi scotocesc prin toate buzunarele după o monedă. Ştiam sigur că că am una, dar ia-o de unde nu-i. Şi pe când stăteam amărâtă cu copil în braţe şi umbrela-n mână văd o domnişoară aducând un cărucior. Scotocesc repede după 5 monede de 10 bani şi încep timid:

- Nu vă supăraţi...

N-apuc bine să termin al 3-lea cuvânt că ea lasă căruţul şi-mi întoarce spatele. Eu repede după ea să-i mulţumesc şi să-i dau banii. Ea grăbeşte pasul. Eu rămân nedumerită lângă căruţ.

Oare credea că îi voi cere o cutie de lapte praf pentru cel mic?