miercuri, 24 iunie 2015

Horezu

Poţi ajunge lângă Horezu şi să nu dai o fugă prin oraşul ceramicii? Şi unde opresc majoritatea turiştilor în Horezu? Normal, la magazinele de suveniruri de unde poţi cumpăra ceramică. Care sunt chiar la intrarea în oraş dinspre Râmnicu Vâlcea, rânduite frumos de o parte şi de alta a drumului.

În rest, oraşul e mic, curat, cu câteva blocuri în centru şi mai multe magazine. Oraşul are mai multe pensiuni, cât şi locuri de luat masa (am văzut o pizzerie în centru şi un restaurant la intrare).

Lipit de oraş, urcând pe munte e satul Olari, unde poţi vizita ateliere de olărit şi poţi cunoaşte meşteri olari. Aici se găseşte ceramica autentică şi mâinile ce transformă lutul în artă. 

luni, 22 iunie 2015

Ie indiană?

Superofertă: ie - 30 de lei.

Lume strânsă ca la urs, de parcă se dădeau pe gratis. Eu deja număram, gata să cumpăr mai multe, să-mi fericesc neamul de peste mări şi ţări: 2 la primărie, 2 la...

Reuşesc să ajung şi eu la ii. Normal că alea frumoase de-ţi luau ochii erau 80, 120 sau 160 lei. Dar parcă nu e normal ca pe o etichetă de ie românească să scrie: "made in India".

sâmbătă, 20 iunie 2015

Mănăstirea Hurezi

Când vii dinspre Râmnicu Vâlcea spre Horezu, chiar înainte de intrarea în oraş drumul se împarte în două: la dreapta spre Hurezi, la stânga spre Horezu.

De ajuns la mănăstire ajungi uşor, odată ce ai luat-o pe drumul la dreapta.

Din 1993 ansamblul de la Hurezi este inclus pe lista monumentelor UNESCO, pentru clădirile în stil brâncovenesc aproape neschimbate. Interiorul bisericii te impresionează cu imaginile murale, cu liniştea şi măreţia, iar exteriorul cu frumusețea clădirilor.

Măicuţele de aici vând siropuri şi dulceţuri preparate de ele, preţurile sunt bune şi produsele delicioase.

vineri, 19 iunie 2015

Muzeul Trovanţilor

Pe drumul naţional ce leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, imediat ce ai intrat în Costeşti dai de Muzeul Trovanţilor, un muzeu geologic în aer liber.

Singuratici sau în grupuri, mici cât un muşuroi sau uriaşi, şi chiar şi câte unul gata să se nască, bucurându-ne privirea cu frumusețea lor, trovanţii sunt uimitori, atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici.

Dacă ajungeţi prin zonă opriţi câteva clipe să-i admiraţi.

joi, 18 iunie 2015

Mănăstirea Bistrița şi Cheile Bistriţei

Când treci prin Costeşti spre Horezu se desprinde un drum la dreapta spre satul Bistrița, sat prin care trece o mocăniţă spre cariera de piatră. Mergând drept înainte, cum se termină asfaltul dai de mănăstirea Bistrița. De aici drumul se bifurcă, paralel cu zidul mănăstirii dă în Cheile Bistriţei, la dreapta urcă spre mănăstirea Arnota. Drum numai bun de o maşină de teren sau de o bicicletă.
Mănăstirea Bistrița e frumoasă, albă şi liniştită. În jurul mănăstirii e ditamai terenul, pe care se află o şcoală pentru copii cu nevoi speciale, o seră bine îngrijită şi câteva animale.
Prin mănăstire trece drumul spre peştera Liliecilor sau Grigore Decapolitul. Când fluxul de turiști este mic se urcă în grupuri de minim 10 turişti, altfel sunt 2 măicuţe care aşteaptă sus la intrare sau în peşteră. Drumul porneşte uşor, ca un drum simplu prin pădure, apoi devine anevoios, cu urcat pe stânci, de aceea nu se fac vizite când plouă sau când e zăpadă. Se plăteşte o taxă de intrare de câţiva lei (parcă 6 lei).
Nu ştiu cum e interiorul, n-am reușit să trec prin culoarul lung şi îngust cu înălțimea de 1 metru, aşa că dacă suferiţi de claustrofobie poate n-ar trebui să mergeţi până acolo.
Aproape de mănăstire încep Cheile Bistriţei, cele mai înguste chei în calcar de pe la noi. Pornesc de la fostul pod regal unde veghează două cruci săpate în stâncă şi merg până departe, sus la izvoare. Intrarea în chei, cu stâncile înalte deasupra ta şi Bistrița zbătându-ţi-se la picioare e tare frumoasă.
Sunt multe peşteri de-a lungul cheilor, cele mai cunoscute fiind peştera Liliecilor mai sus pomenită şi peştera Urşilor. Peştera Urşilor e o grotă înaltă la vreo 600 metri de intrarea în chei, cocoţată pe o stâncă abrubtă. Îţi trebuie picioare sănătoase şi cu experiență să ajungi până sus.
Tare frumoasă Bistrița vâlceană şi comorile ei. Şi dacă aveţi mai mult timp la dispoziţie nu uitaţi de mănăstirea Arnota şi cheile Costeştiului.