Mama Gâscă avea 2 boboci: Bobocel şi Bobocuţ. În fiecare zi de la 5 la 7 ieşeau în parcul de lângă casă: mama Gâscă stătea pe bancă, Bobocel şi Bobocuţ se jucau pe lângă ea.
Pe banca de lângă şedea în fiecare zi acelaşi domn. Lupu îl chema.
Într-o zi Bobocel s-a lovit la picior. Mama Gâscă îi îngrijea rana, iar Bobocuţ, o clipă nesupravegheat, s-a apropiat de domnul Lup, care mânca o ciocolată mare. Bobocuţ nu avea voie ciocolată, dar era tare pofticios. Şi acum era momentul: domnul Lup îi întinse ciocolata. Bobocuţ mulţumi şi o mâncă repede, înainte ca mama Gâscă să observe.
Şi uite-aşa se născu o prietenie pe ascuns între Bobocuţ şi domnul Lup. Bobocuţ profita de orice clipă de neatenţie din partea doamnei Gâscă (şi cu un frate împiedicat ca al lui erau destule) ca să primească zilnic dulciuri de la domnul Lup: bomboane, ciocolată, prăjituri, tot ce nu avea voie.
Într-o zi însă domnul Lup veni cu mâna goală.
- Unde-i ciocolata? Sau azi bomboane? Sau prăjituri? întrebă Bobocuţ, pe care pofta de dulciuri îl transforma într-un copil neascultător şi puţin obraznic.
- Am adus de toate, dar le-am uitat în maşină. Uite, maşina mea e acolo, hai repede să le luăm.
Bobocuţ ştia că nu are voie să plece fără să-i ceară voie mamei, dar pofta era mai puternică decât orice regulă. Apoi Bobocel tocmai căzuse cu rolele şi urla de-l ştia tot parcul, clar doamna Gâscă n-ar fi vrut să fie deranjată, nu în acest moment. Aşa că Bobocuţ plecă repede cu domnul Lup la maşină unde fu legat şi aruncat în portbagaj înainte de a spune Ga.
Spre norocul lui Bobocuţ prin apropiere trecea un Câine Poliţist care-l salvă. Domnul Lup fu arestat şi Bobocuţ alergă în braţele doamnei Gâscă:
- Mama, de azi înainte am să fiu ascultător. Nu voi mai vorbi cu străinii şi nu voi mai pleca fără să-ţi cer voie!
Copii, voi să nu faceţi ca Bobocuţ. Dacă nu trecea Câinele Poliţist prin zonă cine ştie ce-ar fi făcut acum Bobocuţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu