Poveşti

Seara e timpul poveştilor în pijamale. Când e devreme avem timp de citit, de uitat la poze, de întrebări şi de multe altele.

Dar din păcate nu întotdeauna e devreme. Uneori ne prinde şi mai târziu, şi atunci nu avem timp de citit, de uitat la poze, de întrebări şi de multe altele. Când e târziu e seara poveştilor cu lumina stinsă. Spuse din memoria unei mame obosite după o zi lungă de muncă.

Într-o seară târzie mă chinuiam să scot din amintiri povestea celor 101 dalmaţieni. Zic eu acolo chinuit o bucată mare când mă-ntrerupe seria de ce-urilor. De ce era Cruela rea? De ce voia puii? De ce dalmaţienii când se nasc nu au pete? De ce... ? De ce...? De ce... ?

Se termină prima serie de întrebări şi să continuăm povestea. Numa' că habar n-aveam unde am rămas. Înainte sau după răpirea căţeilor?

- Dodo, unde am rămas cu povestea?
- La pagina 10 - vine răspunsul lui prompt.

Cum ştii care e pagina 10 a unei poveşti spuse din memorie?