Când se-ntâlnesc doi băieţi la joacă e gălăgie mare. Sunt trânte, lupte, ţipete şi urlete, aleargă mult, se ceartă pe jucării, vorbesc tare, râd... Sunt ca o ploaie vijelioasă de vară cu tunete şi fulgere, cumva abia aştepţi să se oprească, şi cumva sufletul tău se strânge la fiecare tunet. Dar, ştii că liniştea nu e bună, că dacă nu-i auzi clar trebuie să intervii.
Când se-ntâlnesc două fete la joacă e linişte. Atât de linişte încât nici n-ai zice că se joacă împreună. Sunt ca ploaia tăcută de toamnă, când leneveşti în pat până târziu, iar uneori îţi încordezi auzul doar pentru sunetul acela de stropi bătând în geam. Ştii că sunetele nu sunt bune, că dacă auzi gălăgie e momentul să intervii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu