miercuri, 18 martie 2015

Cheile Grădiştei

De Cheile Grădiştei am auzit acum multă vreme, mi l-a recomandat cineva ca loc frumos de vacanță. Dar cum preţul de cazare depăşeşte pragul meu de confort nici n-am vrut să mă uit.

Iar într-o zi, discutând cu prietenii despre cazările super din alte ţări şi cazările nu atât de bune de pe la noi mi-a dat seama că (eu cel puţin) comparăm mere cu pere. Că pe o cazare în străinătate dădeam aproape dublu, cumva era normal să fie prosopul mai pufos, lenjeria mai fină şi hârtia igienică mai moale.

Aşa că în februarie am ales să petrecem un sfârșit de săptămână la Cheile Grădiştei din Moieciu de Sus. Am făcut o rezervare prin booking (am prins şi o promoţie, cu 10% mai puţin). Apoi am început să caut informații. Am găsit articole vechi în care se vorbea de frumusețea locurilor, de condiţiile bune de cazare şi de mâncarea bună de la restaurant şi articole mai noi în care lumea se plângea de condiţiile proaste de cazare şi de mâncarea proastă şi scumpă de la restaurant. Doar review-urile de pe booking m-au făcut să nu anulez rezervarea.

Păţită ca după un drum lung să nu găsesc cazare am trimis un e-mail la recepţie să-mi confirme că m-au trecut în baza lor de date. Mi-au răspuns repede, mi-au zis că mi-au alocat camera în Hotelul Grădiştea şi mi-au trimis lista cu tarife adiţionale. Ştiam că piscina se plăteşte (de asta erau şi mulţi nemulțumiți în comentarii pe booking), dar nu ştiam că micul dejun pentru copii nu e inclus. În fine, rezervarea făcută, acum aşteptam cu emoţie să vină vinerea cu pricina.

Am ajuns aproape de ora 16:00, ora la care încep cazările. Ne-am oprit la recepţie să luăm cartela, apoi am urcat repede la hotelul din deal în care eram cazaţi. Cum intri dai de scări. Mi-a plăcut că fiecare etaj avea un fel de cameră de relaxare unde să poţi sta. Camera mare, cu mobilă de calitate, curată şi cu balcon din care puteai vedea întreg complexul. Baia mare, de asemenea curată. Ne-a plăcut cazarea, dacă ar fi să fac un top al cazărilor de până acum sigur ar fi în primele 5.

Cum începuse să ni se facă foame ne-am hotărât să luăm masa în complexul din Fundata, să-l vedem şi pe acesta. Ne-am urcat în maşină şi am dat fuguţa la Fundata, unde am dat de o privelişte de-ţi taie răsuflarea. Acolo totul era alb şi înconjurat de munţi. Restaurantul era cea mai sus dintre clădiri, larg, cu mese răsfirate, să nu vadă cei de la mesele din jur nici ce ai în farfurie şi nici la ce dinte te scobeşti. Am avut noroc să prindem o masă la fereastră de unde vedeam tot, şi tare ne mai bucura ochii peisajul de-l vedeam pe fereastră. Preţurile cam mari, mâncarea bună, restaurantul curat, cu o baie mare şi curată şi o cameră de joacă la intrare, să nu se plictisească micii clienți până vine mâncarea. Tare frumos sus la Fundata, musai de revenit.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o jos. Cum n-am veleități sportive, iar la singura mea aventură la schi în loc să învăț să fac plugul am învățat să fac yoga pe schiuri iar copiii par să mă moştenească am ales să ne petrecem ziua când la piscină, când la săniuş, când la restaurant. Şi tare bine a fost, să te bălăceşti în piscină în timp ce pe fereastră vezi oamenii schiând, să petreci câteva clipe în sauna fierbinte ştiind că afară sunt doar câteva grade, să te dai cu sania respirând aer curat, să mănânci mâncare bună şi să îţi încarci bateriile pentru o nouă săptămână. M-aş putea obişnui cu asta.

Restaurantul de jos nu e aşa frumos ca cel de la Fundata. E înghesuit şi aglomerat; probabil dacă n-am fi urcat la Fundata mi-ar fi plăcut, cu cascada lui de la intrare, vatra în care ardea focul seara şi iazul cu peşti.

În concluzie, e frumos tare la Cheile Grădiştei. Sunt multe vile, 2 hoteluri din care unul cu centru spa (piscină, jacuzzi şi saună), un magazin de suveniruri, o farmacie (deschisă doar în timpul zilei, aşa că dacă vă apucă o durere de cap spre seară e de rău), un patinoar, un cinema 7D, o pârtie de schi şi o pârtie de săniuş, un bar cu biliard (pe care nu l-am vizitat, aşa că nu ştiu ce mai are), un restaurant, un spațiu de joacă şi un spaţiu de grătar. Şi un peisaj de vis. Musai de trecut, măcar în vizită. 

Şi dacă tot aţi ajuns până aici nu uitaţi să daţi o fugă până sus la Fundata. E uimitor acolo.

marți, 17 martie 2015

Hotel Global / Braşov

Braşov-ul e un oraş tare drag nouă şi la fiecare revedere ne place mai mult. Aşa că pentru friguroasa şi capricioasa lună noiembrie am ales să petrecem weekend-ul nostru departe de București în Braşov.

Voiam ceva aproape de centru şi care să ofere ceva special pentru copii. Vremea friguroasă nu ne-ar fi permis să colindăm toată ziua pe străzi, iar să ţii doi copii într-o cameră de hotel prea mult nu e chiar uşor, aşa că am ales hotelul Global. Am rezervat o cameră triplă, curată, mare, cu mobilier ok, încăpătoare pentru năzdrăvanii mei. Un pic cam răcoare, dar pilotele au fost călduroase, n-am tremurat de frig peste noapte.

Seara am mers cu copiii la spaţiul de joacă din curtea hotelului; este gratuit pentru clienţi. Era o petrecere privată, dar ne-au lăsat să intrăm, ba mai mult, oamenii au fost aşa de drăguţi că ne-au servit şi pe noi cu suc şi tort. Spaţiul e mare, au multe jucării, copiii au alergat şi s-au zbenguit (spre uimirea mea, care eram frântă după plimbarea lungă prin oraş).

Pe lista "de văzut" în Braşov am bifat: telecabina de pe Tâmpa, privit porumbeii din Piaţa Sfatului şi Grădina zoologică ( tare frumoasă e acum renovată). Adăugând şi un restaurant cu mâncare bună de prin centru, a fost un weekend tare relaxant.

luni, 9 martie 2015

Casa de vacanţă Răzvan şi Andrei, Sinaia

Când caut o cazare mă uit la două lucruri: preţul şi curăţenia. Nu vreau lux, vreau doar o lenjerie proaspăt spălată, prosoape curate şi să poţi merge desculţ (aproape întotdeauna uit papucii acasă).

Când călătoreşti cu copii opţiunile de cazare sunt mai limitate. În primul rând sunt necesare mai multe paturi (măcar un pat dublu şi un pat de o persoană), să dormi într-un singur pat dublu cu 2 copii, fie el şi extra large, nu e deloc odihnitor. Din start rămâi doar cu camerele duble suficient de mari încât să încapă un pat suplimentar (costuri adiţionale), camerele triple sau studiouri /apartamente (verificaţi însă că au canapea extensibilă). Verificaţi şi politica hotelului în ceea ce privește copiii, uneori pot fi costuri adiţionale (micul dejun pentru copii poate să nu fie inclus în preţul camerei).

Cum le împaci pe toate? Să nu dai gaură în buget, să ai condiţii decente şi spaţiu suficient de dormit? Să nu fie nici la margine de oraş, să fie şi un loc unde poţi mânca aproape.

Casa de vacanță Răzvan şi Andrei din Sinaia le are pe toate şi mult mai mult, e un loc superb unde ne-am simţit extraordinar. Am avut apartamentul de la mezanin, compus dintr-o cameră cu canapea extensibilă (mare) şi un dormitor cu pat dublu şi utilat cu tot ce trebuie: aragaz, frigider, chicinetă, spaţiu de luat masa. Lenjerii curate, prosoape pufoase, finisaje de bun gust, mobilă de calitate, ditamai televizorul, internet rapid, produse de baie gratuite, feon, de zici că erai la 4 stele. Şi cald, foarte cald (eram în octombrie). Totul la incredibilul preţ de aproximativ 120 lei pe noapte.

La capitolul negative (deşi pe noi nu ne-a deranjat) ar putea fi menţionat geamul mic (dar cine stă ziua în casă la munte) şi duşul fără cădiţă. La început scara mi-a dat puţine emoţii, dar copiii au fost foarte atenţi.

Mai sunt şi alte camere, la parter, dar nouă ne-a plăcut atât de mult apartamentul acesta, că sigur la următoarea vizită în Sinaia îl vom rezerva.

Proprietarul este foarte de treabă. Ne-a sunat să ne dea indicaţii de cum să ajungem uşor la pensiune, a venit să se asigure că nu ne lipseşte nimic şi că e suficient de cald, ne-a arătat cum să ajungem uşor în centrul (e foarte aproape, se coboară nişte scări şi ajungi în 15 minute - pas de copil) şi unde putem mânca în apropiere.

Foarte aproape este restaurantul cu specific unguresc Alex, unde au mâncare bună şi preţuri decente. În plus eşti întâmpinat cu platoul casei, pâine cu slabă şi pâine cu untură. Porţiile sunt mari, mâncarea este bună (am tot testat câteva variante). Memorabilă supa de usturoi în pâine.

E un loc de revenit, de redescoperit Sinaia, atât de aproape de tot. Da, cu siguranță vom reveni.

joi, 5 martie 2015

Pensiunea Slănic

Vara trecută a fost prea încărcată, şi n-am apucat să ieşim din București mai mult de 2-3 zile. Şi cum Dodo în loc de prima tabără din viaţa lui a ajuns la spital, spre sfârșitul verii ne-am decis să le oferim măcar copiilor o săptămână de vacanţă departe de București. Împreună cu bunica, sau cum îi zic ei, Maia.

După ce am căutat mai multe variante, am ales pensiunea Slănic din Slănic Prahova. Aşa că într-o zi caldă de duminică la început de septembrie i-am condus la pensiune. N-am plecat până nu ne-am asigurat că au tot ce le trebuie.

Curtea este mare, curată, cu multe animăluţe: iepuri, pisici, câini, aşa că pentru copii a fost minunat. Iar Maia putea sta liniştită în foişor la umbră şi să-i urmărească pe năzdrăvani explorând în siguranță locul.

În curte sunt 2 corpuri iniţial am avut cazare în pensiunea Slănic la etaj, cum s-a eliberat o cameră în corpul nou s-au mutat la parter. Camerele au strictul necesar, sunt curate şi încăpătoare. În perioada aleasă preţul era de 70 lei pe noapte.

La parter există o bucătărie utilată cu tot ce trebuie, o sală de mese şi mai multe frigidere. Ai tot ce trebuie pentru a putea pregăti o masă cu mâna ta. Dacă preferi totuşi să mănânci în centrul oraşului, în maxim 20 de minute ajungi pe jos (mers de copil mic). Sunt 3-4 locuri unde se poate mânca bine.

N-au ajuns pe la ştranduri, nici vremea nu era suficient de caldă pentru un scăldat, nici bunica nu avea curaj să meargă singură cu ei doi. Dar au petrecut 3 ore pe zi în salină; în rest curtea pensiunii a fost punctul de atracție, abia aşteptau să revină din salină. Le-a plăcut atât de mult încât televizorul din cameră a stat mai mult închis. Şi tare le-a mai părut rău când săptămâna de vacanță s-a încheiat.

miercuri, 4 martie 2015

Valea Negraşului

Mă plângeam eu colegelor de experienţa nu prea plăcută cu aglomeraţia de Valea Prahovei (poveste aproape la fel de lungă cât drumul aici). şi cât de mult vreau şi eu un munte "mai aproape". Adică să fie aer curat şi răcoros şi să ajungi în 2-3 ore. Şi-mi recomandă o colegă o pensiune pe Valea Doftanei. Intru eu pe site, îmi place ce văd, review-uri ok, lumea mulţumită de pensiune, nemulţumită de ultimii 3 kilometri de drum, preţuri foarte bune, aşa că fac o rezervare prin telefon pentru o noapte de sâmbătă, să ne bucurăm şi noi de câteva ore la munte (dar nu în maşină).

Vine şi ziua mult aşteptată şi plecăm cu mic cu mare (am luat şi bunica din dotare) spre pensiunea "Valea Negraşului".

Drumul e tare frumos: treci prin Câmpina, urcând pe coline, frumos tare cartierul acela, apoi mergi pe lângă o Doftană liniştită cu fumul înălţându-se semeţ de la grătare multe (ceea ce înseamnă timp frumos), apoi urcă şerpuind pe munte până dai de ditamai barajul de la Paltinu, apoi se domoleşte oleacă şi-ţi aruncă în faţă case frumos răsfirate.

După ce treci de centrul comunei apare la un moment dat o intersecție cu 2 drumuri în dreapta, unul ce trece apa şi unul forestier. De aici ar trebui să mai fie aproximativ 3 kilometri. Aveţi grijă, GPS-ul vă poate duce în continuare pe şosea, nu e ok. Trebuie să urmaţi drumul forestier (anul trecut era un banner cu indicaţii, pe care noi nu l-am luat în seamă, că GPS-ul ştie mai bine).

Drumul ăsta forestier tare prost mai e. Cred că l-am făcut în 30 de minute şi am simțit fiecare piatră. De câteva ori ne venea să întoarcem, mai ales că părea că mergem în pustietate.

Într-un final am ajuns, într-un luminiş e pensiunea Negraş, alături ditamai viloaia şi în rest verdeață la poale de stâncă.

Apartamentul nostru ok, singura nemulţumire că nu avea uşă între cele 2 camere. Curat, lenjerie ok, prosoape bune, frigider, televizor, chiar şi o carte de citit, mult mai bine decât ne aşteptam.

La restaurant preţurile erau rezonabile şi mâncarea bună. În afară de noi era un grup mare, sărbătoreau ceva, aşa că am stat pe terasă, aer curat, peisaj frumos şi răcoare. Copiilor le-a plăcut pajiştea, ţarcul cu animale şi iazul cu peşti, am făcut şi o plimbare pe malul râului, timpul a trecut repede şi frumos.

Dimineața n-am putut pleca fără un mic dejun copios, nu ştiam ce să mai alegem din menu, tare bune erau toate. Iar copiii au fost tare încântaţi să primească lapte cald în cănuţe de lut (deşi nu era în menu, special pentru ei).

Ne-a părut rău când am plecat, în primul rând că lăsăm aşa frumuseţe în urmă, apoi să parcurgem iar cei 3 kilometri de drum prost. Dar per total a fost o experiență plăcută.

marți, 3 martie 2015

Înscrierea la şcoală

Am avut de alergat cam o săptămână până am reușit să strângem toate documentele cerute:

- dosar cu şină;
- certificat de naştere şi 2 copii;
- carte de identitate părinte şi copie;
- adeverință de la grădiniță că e înscris în grupa mare;
- adeverință de la medicul de familie că e apt de şcoală;
- fişa medicală (ne-au făcut de la cabinet o copie pe care au pus o ştampilă, conform cu originalul)
- adeverință de la serviciu părinte.

Sâmbătă am mers cu copilul la înscris. Noi emoţionaţi, el aşa şi aşa. Am dat peste o doamnă secretară foarte drăguţă, am discutat multe în timp ce completa cererea de înscriere şi tare mi-a mai liniştit sufletul:

- Când a aflat că n-am apucat să vizităm şcoala de "ziua porţilor deschise" ne-a zis să venim într-o zi după grădiniță să vizităm (nu aveau cheia de la clase).
- Ne-a întrebat ce învăţătoare dorim, a insistat chiar să ne alegem.
- Ne-a povestit despre programul "şcoală după şcoală", un fel de after school contra cost. În acest program au şi cursuri de karate, dans şi engleză pentru care putem opta, chiar dacă nu avem copilul la afterschool. Ba chiar îl pot duce şi acum, când e la grădiniță. Nu ştiau însă costurile.
- Ne-a întrebat dacă înscriem copilul la ora de religie. Ne-a povestit şi despre profesoarele de religie ale şcolii, cum sunt ele, ce studii au.

Pentru o clipă m-am simțit chiar vinovată că voiam altă şcoală. Să vedem însă cum va fi la şcoală.