Încredere

Mâncarea favorită a lui Dodo e lasagna. Îi place la nebunie şi ar mânca-o oricând, şi când e bolnav şi n-are poftă de mâncare, şi când e sătul, dacă îi pui în faţă o porţie de lasagna o mănâncă şi mai cere una.

Nu ştiu să fac lasagna, de cele mai multe ori cumpărăm de la Lidl. Nu prea des, dar cumpărăm, mai ales în zilele aglomerate când n-apuc nici să respir, lasagna de la Lidl e salvatoare: bună, rapidă şi repede mâncată. Un singur defect are lasagna de la Lidl: nu e făcută de mine.

Aşa că într-o seară mă apuc eu de pregătit o lasagna. M-am luptat ce m-am luptat cu sosul Bechamel, am condimentat carnea o ţâră mai mult decât trebuia, am făcut greşeala să încep cu strat de paste şi să nu insist pe colţuri, dar la final rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Eram de-a dreptul mândră şi abia aşteptam să văd reacţia copilului nerăbdător ce aştepta lângă cuptor de parcă era bradul în noaptea de ajun.

Reacţia lui? Priceless, cum zice reclama:
- Vreau lasagna de la Lidl! Vreau lasagna cu crustă neagră şi bună!

Am reuşit cu greu să-l conving să guste, dar n-a mâncat prea mult. Noi restul ne-am lins pe degete şi data viitoare poate reuşesc o crustă neagră şi bună, să recâştig încrederea copilului.