Avea mama o vorbă pe vremuri: "Eu n-am chiloţi pe mine şi tu-mi iei...". Întotdeauna i-a plăcut să exagereze, măcar un pic.
Îi luai un buchet de flori că ţi-e dragă? Venea replica despre chiloţi. O prăjitură că e duminică sau o carte de ziua ei de nume? Iar replica despre chiloţi.
Ajunsesem să ne simţim vinovaţi doar uitându-ne la flori, şi cumva ne simţeam nedreptaţiţi, ce era aşa rău dacă din banii noştri de buzunar puneam deoparte o sumă mică pentru ea?
De bătut nu ne-am dat bătuţi, doar că într-un an, de ziua ei, i-am cumpărat doar chiloți. Noi trei din familia apropiată, de toţi banii pe care reuşisem să-i agonisim. Nu mai ţin minte câte bucăţi am luat, dar nici n-am mai auzit replica de-atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu