Eram prin liceu, când banii de buzunar erau puţini şi banii de o haină nouă şi mai puţini. Nu mai ţin minte cum de aveam o sumă strânsă şi nu mai ţin minte cum de n-o cheltuisem, căci mă întorceam din Obor, un Obor spre finalul anilor '90, unde găseai de toate.
Ieşisem din piaţă când o tanti cu un hanorac negru mi-a ieşit în cale. Îl vindea ieftin, şi mare coincidenţă, aveam banii necesari. Mai mult, îmi doream un hanorac negru de multă vreme, şi era chiar drăguț. Singurul lucru care nu-mi plăcea e că avea imprimate câteva desene ale unei echipe de hochei de care nu auzisem la vremea aceea.
Aşa că schimbul s-a făcut şi mi-am cumpărat un hanorac negru, cel mai frumos hanorac din viaţa mea. Ajung acasă, mi-l admiră toată lumea, preţ mic, material bun, ce mai, un succes. A doua zi de dimineaţă în curtea liceului acelaşi succes. Nu cred că am avut în viaţa mea o haină atât de admirată. Până când... un coleg citeşte cu atenţie emblema echipei de hochei: "Compania de chiori Edmonton Oilers".
Uimitor câţi chiori n-au văzut s-ul, începând cu cel mai mare dintre toţi, adică eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu