Un gard matematic

Când eram în şcoală materia mea favorită era matematica. Mă descurcam tare bine, nu atât de bine încât să câştig medalii şi diplome, dar suficient de bine încât să merg la ore fără emoţia unui extemporal neanunţat.

Un singur capitol nu era perfect: geometria în spaţiu. Cum adică linia asta nu se intersectează cu linia asta, ci vine cumva pe deasupra? Şi sigur ăsta e un paralelipiped în care am unit toate vârfurile? Că mie-mi pare a fi un model de pe un costum popular...

Mda, şcoala s-a terminat de mult, ce mai contează că geometria în spaţiu îmi făcea probleme acum mulţi ani. Că doar nu e un blog despre amintiri din copilărie.

Ba contează, că azi dimineaţă, pe când veneam grăbită spre casă să-mi recuperez telefonul am intrat într-un grad. Mii de oameni trec zilnic pe lângă gardul cu pricina, fără să se intersecteze cu el, numai eu l-am ninerit în plin picior stâng. De unde rezultă o gaură mare în pantalon, cam cât o palmă (pantalonii mei favoriţi, acum nepurtabili) şi o zgârietură de vreo 20 cm, din care 3 mai adânci.

Ajung acasă, dau cu betadină, schimb pantalonii favoriţi acum nepurtabili şi plec. În drumul spre metrou trec pe la cabinetul medicului de familie, că aşa-m văzut eu în filme, dacă te războieşti cu un gard şi gardul câştigă faci musai antitetanosul.

Prima luptă de convingere cu tanti de la recepţie. Să mă duc la urgenţe că ei n-au antitetanos. Eu spun repede că iau de la farmacie, doar să mi-l facă, trebuie să ajung la serviciu, nu am timp de alergat. Sunt poftită să aştept.

După 15 minute de aşteptat se ajunge la discuţia cu asistentele. Nu, ele nu fac deloc vaccin, cum aşa, fără accordul medicului? Muncă de convingere, dacă medicul e de accord...

Şi pun-te iar pe aşteptat. În sfârşit apare medicul de familie, îmi spune că dacă nu era pământ pe gard e totul în regulă, să pun un pansament şi să vedem dac-o fi nevoie de antibiotic.

Şi ajung în cabinetul asistentelor pentru pansat. Ironice, zâmbitoare, de parcă eram un copil mare şi plângăcios: "cum, dar rana asta mică o puteaţi trata acasă, nu era nevoia să veniţi", "nici nu e nevoie să stric o pereche de mănuşi pentru asta", "puteţi să faceţi baie diseară, nu sunt probleme", "când aţi fost mică cred că aţi avut zgârieruri mai grave; dacă ar fi să faceţi vaccinul din orice..."... Mai că-mi venea să intru în pământ de ruşine că m-am prezentat cu o rană aşa mică.

Şi ce frumoşi au fost pantalonii mei favoriţi.

Morala zilei: Gardul a învins în toate rundele.