Din seria de reclame ale copilăriei mi-a rămas în cap doar atât: moment Kodak. Pe atunci făceai o poză la evenimente speciale, iar Kodak ne încuraja să surprindem momentele fericite ale vieţii.
În era digitală pe care am început-o o poză e ceva obişnuit. Nu ştiu care e media pozelor pe zi pe cap de locuitor al planetei, dar numai pe Facebook îmi apar zilnic sute. Copii, animale, flori, de artă, lumea începe să folosească poze în loc de cuvinte. E un nou mijloc de comunicare.
Şi totuşi au rămas frânturi de viaţă pe care aparatul nu le poate surprinde. Poate pentru că nu filmăm (încă) 24/7.
Pentru mine astea sunt momente Kodak: frânturi din viaţa noastră, chestii simple care-mi înduioşează inima, amintiri simple care în timp se pierd. Tocmai de-asta voi încerca să le notez, să fie sertarul meu cu "poze".
Prima din serie: cum să te descurci cu un frate mai mare. Imaginează-ţi că ai 1 an şi 8 luni şi ai un frate mai mare cu un cap şi 5 kg. La cele 10 kg ale tale asta înseamnă 50%. Nu prea ai şanse la lupta corp la corp, aşa că singura ta şansă e să te resemnezi. Sau?
Vrei să te "citeşti" o carte. Abia apuci să dai 2 pagini şi fratele mai mare vine şi-ţi smulge cartea din mână. Ai putea să urli, dar vei auzi refrenul cu "jucaţi-vă împreună", nu vei primi cartea. Dacă încerci să obţii cartea prin forţă sigur vei pierde. Aşa că singura şansă e să te răzbuni pe jucăria preferată a fratelui cel mare. Lui îi place trenuleţul din colţ cu şină multă. Dă o fugă şi strică traseul, răstoarnă vagoanele... Deja a lăsat cartea şi vine să-şi salveze trenul. Acum nu-ţi mai rămâne decât să iei cartea şi să fugi în altă cameră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu