Oare când ţi se oferă gumă de mestecat e din politeţe sau un a-propos?
De ce când zici că ai terminat facultatea de matematică lumea din jur simte nevoia de a-ţi povesti relaţia lor cu matematica până-n prezent? De ce trebuie să aflu cum era profesorul de matematică din generală, ce culegere de matematică rezolvau în liceu şi cât de mult le plăcea/displăcea această materie? Când cunoşti un dentist nu deschizi imediat gura să-i arăţi dinţii, când cunoşti un ginecolog nu sari pe el cu întrebări delicate, când cunoşti un preot nu te apuci să te confesezi. De ce matematica are această putere?
E uşor să creşti un copil, greu e să-l educi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu