Sunt copii mici de niciun an care cum aud o melodie cum hop în picioare şi dansează. Au mai multe stiluri de dans, şi ar sta cu ochii în MTV toată ziua. Cum îi scoţi la o nuntă sau botez se îndreaptă spre ringul de dans şi ţopăie până la plecare. La 2-3 ani deja au scheme mai complicate şi pot dansa cu graţie un blues.
La polul opus sunt copiii mei pentru care dansul e ceva nostim. Nostim pentru ei, dar mai ales pentru privitori. Ştiu să dea din cap repede de la stânga la dreapta şi înapoi, un fel de rock pe orizontală, combinat cu un pas al ştrengarului pe un singur picior. Acum că sunt mici par drăgălaşi, dar cam în zece ani va trebui să-i lipesc de scaun la vreun eveniment cu dans.
Oare dansul se transmite prin gene? Asta ar fi o explicaţie, că la ce dansatori sunt în familia noastră chiar n-aveau de unde moşteni acest talent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu