Nu am văzut niciun film, nu cunosc vreo melodie despre despodobirea bradului, n-am auzit pe nimeni să se strângă pentru despodobire. Împodobirea e ceva magic, se strâng prietenii, familia, se mai pune un glob, se mai aude un colind, se mai aruncă un ochi în televizor la un film despre Crăciun. Despodobirea e pe tăcute, cam ca sexul la români: toată lumea o face, dar nimeni nu vorbeşte. De parcă ar fi ceva ruşinos, de ascuns (despre despodobit vorbesc, clar?). Sau poate Crăciunul e atât de magic încât după ce trece globurile se strâng singure şi bradul dispare?
De ce nu vedem în filme despodobiri de brazi? Globuri mângâiate, aşezate cu grijă în cutii, beteala strânsă cu grijă şi la urmă căratul brăduţului la gunoi cu lacrimi în ochi... după mizeria rămasă-n urmă.
De ce nu există melodii de despodobit? Un
Despodobeşte mamă bradu' şi nu te întrista
De acele-nşirate-n casă, ba chiar sub canapea,
Despodobeşte tată bradul, s-a dus şi ăst Crăciun,
Şi bea-un pahar micuţ de ţuică pentru un an mai bun!
sau orice alt cântec pentru despodobit bradul, nu sunt pretenţioasă.
Hai să facem "Ziua despodobitului"! Să fie yang-ul ajunului, să strângem familia şi să împărţim cutii, să le spunem povestea globurilor noastre, să fie o zi veselă şi fericită. Să transformăm o corvoadă într-o tradiţie frumoasă, să ne bucurăm de ultima zi a bradului în casa noastră, să ne luăm "la revedere" de la un prieten drag.
La anu, în prima sâmbătă după revelion voi organiza prima "Zi a despodobitului". Cine e cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu