Rosia Montana

Nu sunt mare amatoare de locuri inguste si intunecate. Nu ma simt confortabil in orice pestera. As fi evitat aceasta vizita, daca copilul meu de 8 ani ar fi coborat fara mine. Dar cum el nu voia sa coboare, nu am prea avut de ales. Dar in final mi-a parut bine.

Vizita incepe din curte, unde un inginer miner ne explica regulile. Vorbeste frumos, despre istoria locului si activitatea de miner. Suntem un grup mare, autocarul nostru de 60 de persoane si inca cateva grupuri. Am asteptat cam mult, am ajuns la 10:30 si am intrat abia la 12:00, inaintea noastra erau 3 autocare. Copiii nu prea mai au rabdare, ar vrea sa coboare acum, pentru ei regulile nu prezinta interes, nici istoria nu e chiar interesanta in acest moment.

Ne incolonam in sir indian, cu ghidul deschizator de drumuri si un barbat la coada, sa inchida poarta de fier. Coada merge incet, sunt 157 de trepte de coborat, un sir lung de trepte alunecoase. Se repeta des sa coboram cate unul, cu grija, sa ne tinem de bara, sa coboram incet. 

In spate arde aerul la vreo 30 de grade, in mina e racoare, ne incheiem hanoracele si pornim coborarea treptelor, cat pentru un bloc de 10 etaje. Apoi patrundem prin galeriile romane, sapate cu dalta si ciocanul acum multe sute de ani. Inaintam incet pe culoare inguste, copiii sunt fericiti si uimiti la fiecare pas de namolul rosiatic de pe jos si de pe pereti.

Inaintam vreo 200 de metri, pana ajungem intr-o sala mare. Aici e capatul final, ne strangem in jurul ghidului sa ascultam povesti despre mina. Copii si adulti asculta fascinati, ingramaditi in spatiul neincapator pentru atatea suflete. Cativa nu reusesc, raman in galeria ingusta. 

Dupa vreo 20 de minute de povestit revenim pe acelasi drum.

La urcare e mai greu, cu pauze. Unii sunt mai grabiti, altii ar vrea sa stea mai incet. Sus ne asteapta caldura. Si o curte mare plina de utilaje miniere.

Cei care mai au putere pot vizita si cladirea fostelor birouri, unde se gaseste colectia de fotografii “Aurarii” a lui Bazil Roman, precum si macheta zonei miniere, harti si unelte de minerit.

Pretul unei vizite este de 10 lei pentru adulti si 5 lei de copil, iar programul este de luni pana vineri intre 8 si 14. Pentru grupuri mai mari de 20 de persoane se pot face programari si in alt interval orar. Mai multe detalii 

aici.

Pestera Ursilor

Descoperita intamplator in 1975, Pestera Ursilor este unul dintre obiectivele turistice de neratat ale Muntilor Apuseni. Avand o lungime de peste 1500 metri, intinzandu-se pe doua nivele si bogata in stalactite si stalacmite, adapostind schelete de ursi si povesti, pestera ii va fermeca atat pe cei mici cat si pe cei mari.

Doar nivelul superior este deschis publicului. Traseul constand din 3 galerii si cateva sali este usor de parcurs. Sunt multe de admirat in fiecare sala, iar ghidul va oferi multe explicatii. Cea mai amuzanta, pe placul celor mici este istoria ursului care a incercat sa fuga din pestera si a ramas blocat.

Tariful este de 30 lei pentru adult si 15 lei pentru copil si se poate vizita de marti pana duminica intre 10:00 si 17:00. Mai multe detalii 

aici.

Bucharest city tour - turul Bucurestiului la inaltime

Cand vizitez alte orase sunt mereu pe fuga, sa pot vedea cat mai mult. Cat mai multe locuri, cat mai multe muzee, cat mai multe locuri frumoase.

Bucurestiul in schimb il aman, il las pe maine. De mult am in plan sa trec prin toate muzeele, sa vizitez toate parcurile, sa bat la pas centrul, sa stiu tot ce are orasul meu de oferit. Dar aman mereu pe un maine care nu mai vine.

Iar in vacantele copiilor reusim sa vedem cateva muzee, de obicei cele pe care le stim deja, in care sunt sigura ca le place sa mearga: Antipa, Muzeul CFR, Muzeul de Geologie, Muzeul satului; si bineinteles cele dedicate lor: Oraselul cunoasterii, Casa Experimentelor si Muzeul simturilor. 

De curand am experimentat Bucuresti City Tour, un tur al orasului la inaltime. Am prins o zi nu prea calduroasa si am facut un tur complet. Nu ne-am oprit la muzee, doar am admirat Bucurestiul de sus de la inaltime, si tare frumos e cand vezi Calea Victoriei la apus de soare sau fantanile de la Unirii reflectand norii.

Pretul unui bilet e destul de mare: 25 lei de adult, 10 lei pentru copil (7-14 ani, sub 7 ani gratuit), dar e valabil 24 de ore de la validare. Bilete se cumpara din autobuz si se poate plati cu cardul. Mai multe detalii 

aici.

Mi-ar fi placut sa existe si varianta de o singura calatorie, copiilor le-ar placea sa luam autobuzul cu etaj mai des.

Paradis land, parc de aventura si escape room pe litoral

Aveam de omorat cateva ore bune pana la plecarea spre casa. Deja copiii se plictisisera de receptia hotelului, afara era o caldura insuportabila, asa ca ne amintim ca parca era un parc de aventura prin apropiere. Luam un pliant de la receptie si pornim catre aventura.

Situat in Neptun, pe strada Plopilor se gaseste un parc de aventura. Pe langa cele 14 trasee cu diverse grade de dificultate, in parc se mai gaseste un loc de joaca pentru copii, 2 trambuline, 1 perete de escalada, 3 camere escape, tir cu arcul si air soft. Si biciclete, pentru cei ce doresc o plimbare prin padurea Comorova.

Tarifele sunt obisnuite ca pentru orice parc de aventura. Pentru vizitatori se plateste intrarea, 5 lei de persoana. Copiii mai mici de 4 ani intra gratuit. 

Dupa ce am platit am primit toti bratari, care trebuie purtate pe perioada cat stati in parc. Pe bratarile copiilor s-a trecut ora de iesire (2 ore jumatate de la terminarea instructajului).

Traseele sunt interesante, in 2 ore copiii au facut 6-7 trasee. Sunt restrictii de varsta si inaltime, descrierea fiecarui traseu aici.

Mi-a placut ca exista activitati si pentru cei mici: un traseu de aventura si o mini tiroliana, pot fi folosite de la 2 ani. Tot pentru micii exploratori se gaseste un loc de joaca si 2 trambuline (pentru trambulina se plateste 5 lei / 15 minute).

Singurul lucru neplacut: multimea de insecte. Dar pentru asta exista Autan.