Unde mergem când ne spargem capul?

Copiii mici cad. Cad mult, cad des, cad urât. De cele mai multe ori eşti acolo să-l prinzi, e ok, sunt căderile fericite.

Apoi urmează căderile aproape. Nu l-ai prins, ridici de jos un copil plângând pe care încerci să-l calmezi în timp ce tu tremuri realizând ce puţin mai lipsea, cât de aproape era colţul asculţit al mesei sau marginea dură a topoganului, cât de aproape era să tragă peste el o piesă de mobilier prea grea sau un biberon cu apă prea fierbinte. Clar copiii au un Dumnezeu al lor, au fost atâtea momente de aproape să, am fost de atâtea ori prea înceată sau prea naivă, puteam fi de atâtea ori doar un spectator la tragedie, încât şi acuma tremur când mi-aduc aminte.

Şi uneori se-ntâmplă. Capul a lovit colţul mesei, elementul caloriferului sau alt material dur. A apărut o dungă roşie sau o umflătură şi ştii că trebuie să mergi la spital. Dar la care?

Cel mai bine mergeţi la Bagdasar-Arseni în Berceni. Se pare că a rămas singurul spital din Bucureşti cu gardă 24/7 în Neurologie. Se ajunge uşor, fie pe la Piaţa Sudului, fie prin Vitan-Bârzeşti, iar acum e renovat şi arată foarte bine. Un alt avantaj e că e la stradă şi că e păzit, în cazul în care nu găseşti drumul spre camera de gardă ai pe cine întreba.

Pe drum fiţi atenţi la reacţiile copilului, dacă pare moleşit, dacă adoarme, dacă leşină sau dacă vomită, veţi fi întrebat. Şi  nu uitaţi de răbdare, va fi nevoie.