Recunosc, nu demult eram mama care posta zilnic poze cu copiii săi. Erau amintiri frumoase pe care le ţineam la un click distanță, amintiri pe care le puteau vedea prietenii, rudele, cunoscuţii, dar cumva amintirile mele şi doar ale mele.
Până când o mamă îmi explica de ce nu pune poze cu copilul ei pe net. Dacă se uită la el un pedofil? era întrebarea ei la care n-am avut răspuns.
Şi atunci a apărut întrebarea: cine se uită la poza copilului meu?
Credeam că ştiu răspunsul, că numai oameni aprobaţi de mine, rude, prieteni sau colegi pot vedea pozele mele, că numai oameni care mă cunosc s-ar uita la pozele mele. A fost nevoie ca un share să mă trezească la realitate, să văd poza MEA pe peretele altcuiva, amintirea MEA dragă împărtăşită cu sute de necunoscuţi.
Atunci m-am trezit la realitatea pe care o ştiam de atâţia ani de când descoperisem internetul, dar credeam că în cazul meu de persoană oarecare nu se aplică: orice pui pe internet e public.
Atunci am şters sutele de poze postate, de când au apărut, pe rând, în viaţa noastră minunile şi fiecare achiziție în imagini. Sunt amintirile noastre şi ale noastre şi nu vreau să le împart cu alţii. Nu vreau ca un pedofil să zâmbească de plăcere la pozele de la mare. Nu vreau ca o viitoare prietenă să-i ştie tot trecutul de pe contul meu de facebook. Şi nu vreau ca oameni necunoscuţi să-mi cunoască copiii, să-i recunoască în parc şi să ştie că-s ai mei deşi eu nu sunt cu ei.
Recunosc, mai am câteva poze cu copiii rătăcite pe facebook. Uneori mă mai ia valul. Dar pentru asta există întrebarea din titlu şi butonul delete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu