Febra

Te uiti inmarmurit la afisajul termometrolui. Stii ca are febra, i-ai simtit fruntea arzand, dar nu-ti imaginai...

Cand a facut 39? Acum cateva minute alerga ca una din capritele lui Heidi, si acum frige ca nisipul plajei intr-o zi fierbinte de vara.

Oare cand isi face antitermicul efectul? Pare ca l-ai pus de ore si fruntea copilului tau inca frige, nu sunt semne ca ar ceda. Daca n-ar fi iarna si n-ar avea frisoane l-ai impacheta in prosoape ude, dar asa doar strangi manuta mica si numeri minutele trecand, cu inima cat un purice. Timpul merge cu viteza melcului, si tu esti paralizat langa patul copilului tau. Si parca niciodata nu l-ai iubit atata, parca niciodata n-ai simtit cat de important e, cat de mult conteaza, nu la intensitatea asta, ca ai fi in stare sa dai orice pentru a-l vindeca intr-o secunda, orice!

Stii ca nu e ceva grav, altfel ai fi alergat acum cateva ore la cel mai apropiat spital. Stii ca poate astepta pana a doua zi dimineata cand vei merge la pediatru. Dar cumva nu reusesti sa adormi, ramai la capataiul lui, ascultandu-l cum respira, tresarind la fiecare gest, la fiecare suierat mai lung, la fiecare geamat. Stii ca maine, dupa vizita la doctor te asteapta o noua zi de munca, si cateva ore de somn, intre 2 doze de antitermic ar fi mai mult decat necesare. Dar cumva somnul a pierit si poti doar sa numeri minute in asteptarea diminetii.

Si intr-un final respiratia e normala, febra a cedat. Te linistesti, si  pentru o clipa zambesti. Doar pentru o clipa, pentru ca stii ca in curand fruntea lui va arde iarasi.

Apoi febra revine. Si imediat panica: mai e o ora pana sa-i poti da medicamentul. El arde langa tine, tu astepti neputincioasa, cu ochii pe ceas. Minute grele de asteptat, de neputinta, de disperare, de nesomn.

Dimineata iti aduce o reteta cu nume complicat, ceva banal, Dar care tie ti-a dat atatea emotii. Si-ti va mai da, ca lupta abia incepe.