Seară mohorâtă. Apuc copilul mic, pun pe el nişte haine mai de Doamne-ajută (că deh, afară e urât, la cum cade el tot timpul să nu murdărească frumuseţe de hăinuţe), pun pe mine ce nimeresc şi fuga repede la supermarchet până nu închide.
Ne oprim la cărucioare (dea-i-ar Dumnezeu sănătate cui le-a inventat, că tare utile mai sunt) şi scotocesc prin toate buzunarele după o monedă. Ştiam sigur că că am una, dar ia-o de unde nu-i. Şi pe când stăteam amărâtă cu copil în braţe şi umbrela-n mână văd o domnişoară aducând un cărucior. Scotocesc repede după 5 monede de 10 bani şi încep timid:
- Nu vă supăraţi...
N-apuc bine să termin al 3-lea cuvânt că ea lasă căruţul şi-mi întoarce spatele. Eu repede după ea să-i mulţumesc şi să-i dau banii. Ea grăbeşte pasul. Eu rămân nedumerită lângă căruţ.
Oare credea că îi voi cere o cutie de lapte praf pentru cel mic?
Haha! Data viitoare imbraca-te frumos, doar traiesti in tara unde a fost inventat proverbul "haina face pe om".
RăspundețiȘtergere