21 * 3

În decembrie 2010 rezultatul unui test avea să ne dea peste cap viaţa: risc crescut de sindromul Down, 1:50. Au urmat 3 săptămâni grele în care mi-au ieşit multe fire albe, dar la finalul lor am avut o certitudine: 46xy. Acesta a fost rezultatul amniocentezei, 4 simboluri care spuneau că voi avea un copil obişnuit.

(Ca o paranteză, dublul test şi triplul test sunt doar rezultate statistice. Sunt multe mame care au avut ca rezultat un risc crescut de copil cu sindrom Down şi care au născut copii normali. Şi există mame care au născut copii cu sindromul Down deşi au avut un risc scăzut. Singura care-ţi poate da un rezultat sigur este amniocenteza.)

Nu ştiu ce-aş fi făcut dacă rezultatul ar fi fost altul. Îmi place să cred că rezultatul amniocentezei n-ar fi contat, că am vrut doar să ştim din timp, şi dacă e nevoie să fim pregătiţi. Pentru că sunt şanse foarte mari ca un copil cu sindromul Down să aibă probleme cu inima sau cu tiroida.

În cele 3 săptămâni de dacă m-am documentat cât de bine am putut. Informaţiile de la noi sunt generale, majoritatea descriu trăsăturile comune celor cu acest sindrom şi menţionează despre întârzieri psihice şi motorii. Se subînţelege doar o dependenţă de-a lungul vieţii. Parcă ar vrea să te convingă să nu.

Dar în ziua de azi, când medicina a evoluat foarte mult speranţa de viaţă a ajuns spre 60-70 de ani. Majoritatea pot ajunge să trăiască independent (nu vreau să scriu semi, în cultura noastră mulţi suntem semi-independenţi), să aibă un loc de muncă şi o familie. Sunt oameni normali, fiecare unic în felul lui. Şi ca orice om, dacă îl creşti într-un mediu armonios, iubitor, dacă îi oferi grijă şi atenţie vei fi uimit de unde poate ajunge.

Pe 21 martie se celebrează sindromul Down. 21 * 3, cei 3 cromozomi 21. Din păcate n-am apucat să scriu postul acesta la timp, să îndemn lumea să poarte cât mai multe şosete colorate, ca un semn că celebrăm această zi. Dar măcar la anul să fim pregătiţi. 21 martie este ziua zâmbetului, ziua în care trebuie să aplaudăm nişte luptători.