sâmbătă, 17 decembrie 2016

Clasa pregatitoare

Cand am inceput gradinita, particulara cu pret decent, eram convinsa ca am intrat in "sistem". Cand am inceput scoala mi-am dat seama ca habar nu aveam ce inseamna sistemul. Ca gradinita aceea nu foarte pretentioasa era totusi departe, mult prea departe.

M-am documentat inainte, vrand ca orice om sa aleg cea mai buna scoala. Am visat pentru o vreme mai lunga la vreo doua scoli din top, din visul particular m-am trezit prea repede (pret si distanta) si la final l-am inscris la scoala de langa bloc. Si tare bine s-a dovedit a fi, cand ieseam pe usa la 5 minute de la sunarea clopotelului.

Alegerea invatatoarei nu a fost deloc grea, am mers pe intamplare si noroc. Ce-i drept aveam din ce alege, toate aveau recomandari bune. Nu am ajuns la cea mai recomandata, din motiv de 3 pe loc, dar acum ma bucur. Nu stiu daca si el si noi am fi facut fata.

Prima sedinta cu parintii a fost interesanta. In primul rand durata: 3 ore. Dar ni s-a prezentat structura scolara si schema orara, manualele si caietele auxiliare (nu au primit gratuit nimic de la scoala), norme de protectie a muncii si regulamentul pentru sala de sport, lista cu rechizite, bursele, tinuta scolara, concursurile scolare, programul "Scoala dupa scoala" si altele.

Din fericire clasa si mobilierul aratau bine, se cereau mici imbunatatiri: o imprimanta noua si un videoproiector nou. Am primit si vizita psihologului scolii, care ne-a demonstrat printr-un exercitiu cat de diferiti suntem, si prin urmare sa nu ne comparam copiii, sa-i lasam sa creasca in ritmul propriu. 

Tragand linie inceputul parea promitator.

Doar ca ... n-a fost. Cand ai un copil altfel, putin mai deosebit, putin mai ciudat, dar evident extraordinar (ca doar e al meu) inceputul nu avea cum sa fie lin. Speram insa sa i se dea o sansa, sa nu fiu intrebata in a 3-a zi de scoala, de fata cu alti parinti si copii, si mai ales de fata cu el: ce problema are, ce diagnostic are, ca nu pare un copil normal, ca pare in alta lume. I-am explicat ca e normal, m-am oferit sa trimit insotitor la scoala daca vrea, a zis ca nu e cazul si o perioada a fost liniste. 

El nu scria mai deloc la scoala, nu ii placea sa coloreze (si tare mult mai avea de colorat), se plictisea, nu avea prieteni, nici macar unul, dar mergea cu placere la scoala. Si nu, nu voia sa schimbam invatatoarea sau scoala. Iar la concursurile scolare avea rezultate bune, mai ales la matematica, pentru care a avut o preferinta de mic.

A urmat cererea ca cineva sa il ia de sus, ca e prea incet si ii incetineste pe ceilalti. A fost o decizie buna: asteptat sus pe hol la caldura si nu in frig in curte, notat temele si nu a mai fost ultimul. Era ultimul pentru ca cele 2 bancute erau mereu ocupate, unii copii i se bagau in fata si el nu avea curaj sa ii roage pe cei care au terminat sa se ridice, sa-si poata schimba si el incaltarile.

Intr-o zi a fost trimis la psihologul scolii, pentru o evaluare. Psihologul a zis ca e normal, dar ne sfatuieste sa-i facem dosar, sa beneficieze de consiliere gratuita. Cel putin asta a inteles Maia, cea care s-a trezit pe nepusa masa chemata cu copilul la evaluare.

Asa ca ne-am programat la neuropsihiatru, care ne-a trimis la testare IQ si EEG, iar concluzia a fost ca e un copil inteligent, cu mici probleme de vorbire, ne-a recomandat sa continuam cu logopedia, am adus foile la scoala si o perioada a fost in regula. 

Nu stiu parerea lui despre aceste teste, rar spune ce simte, si de obicei neintrebat, dar parerea mea e ca se amuza, de noi, de situatie, de tot. Sau poate doar ii place sa faca altfel, sa respecte regula, dar nu prea.

Psihologul scolii l-a pus sa deseneze o familie. El a scris un A mare albastru, un A mare rosu si 6 a mici: familia A.

Neuropsihiatrul l-a pus sa deseneze o casa. A desenat un patrat mare peste care a lipit un triunghi, apoi a adaugat un patrat mai mic - fereastra. Intrebat unde e usa casei a raspuns tare serios: "usa e pe partea cealalta".

Ii place sa deseneze, dar ce vrea el, nu ce i se da. Nu ii place sa coloreze. Ii place matematica, se descurca bine cu problemele grele, dar uneori greseste problemele usoare. Se descurca binisor cu cititul, cumva fotografiaza cuvintele, uneori citeste perfect, alteori se incurca la un cuvant simplu.

Din pacate nu si-a facut prieteni, e timid si retras. Si inca are mici probleme de vorbire, pe care timiditatea le accentueaza, si de care unii copii rad. 

De ce nu schimbi invatatoarea? m-au intrebat multi.
Pentru ca ii place insa la scoala, merge cu placere. Si ii place Doamna si ii plac colegii. Pentru ca, parerea mea e ca Doamnei ii pasa de copii, se implica si se poate comunica cu ea. Pentru ca isi face treaba si fara atentii - si asta e o raritate in invatamantul nostru. Si pentru ca nu i se potriveste sistemul, mutandu-l nu voi rezolva problema.

De ce nu duci atentii, poate vrea cadouri? e urmatoare intrebare.
Asta e grea, nu stiu de ce nu duc. Particip ca ceilalti parinti la fondul clasei, cumparat de reviste si ce mai e nevoie, dar de mers cu cadou separat nu am mers. Pentru ca inca sper ca invatamantul romanesc e diferit de sistemul de sanatate, pentru ca inca mai sper ca premiile se dau pe merit si nu le cumpara parintii ca pe vremuri, pentru ca pentru mine conteaza sa stie copilul si nu nota.

De ce nu-l dai la particular? e o alta intrebare minunata.
Pentru ca scolile particulare pe care poate mi le-as permite sunt la mama naibii, la cel putin o ora de casa. Pentru ca nu am garantia ca pot continua in urmatorii 12 ani. Pentru ca suma finala ma sperie, e pretul unui apartament intr-o zona buna. Si pentru ca am 2 copii, poate cu unul ar fi mers, cu 2 nici nu vreau sa ma gandesc la costuri. Da, cum rad eu, sa-ti permiti o scoala particulara in Romania ideal ar fi sa faci 0.5 copii.

Homeschooling?
Clar nu. Ar trebui ca unul dintre noi sa renunte la serviciu si nu ne-am permite sa supravietuim cu un singur salariu.

Asta a fost clasa pregatitoare pentru noi. Ca un dus rece intr-o seara friguroasa. Dar am supravietuit. Si mergem mai departe cu speranta ca ce nu ne ucide ne face mai puternici. Si ca noi am supravietuit, si speram ca si ei, la randul lor sa supravietuiasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu