joi, 21 noiembrie 2013

Locuiesc pe şantier

De pe la începutul verii parc-aş locui pe şantier: se schimbă linii de tramvai, se schimbă conducte, se sapă, se schimbă borduri, se asfaltează trotuare şi se renovează blocuri.

Prin urmare traversatul de stradă a devenit aproape imposibil. E greu să te asiguri şi să fii văzut de şirul nervos de maşini ce mai mult stau decât înaintează când trebuie să treci printre două utilaje mari parchate pe trecere. Şi de multe ori te trezeşti în faţa unei maşini ce traversează trecerea, ca şi tine. Noroc că n-au viteză şi apuci să le eviţi (ei nu par a avea nici cea mai mică intenţie).

Cât despre proverbul cu "datul in gropi", pare că ne-am prostit toţi dintr-odată, că e imposibil să nu calci măcar într-una. Parcă am fi în ultima reclamă la Milka, cea cu cioco-bule. Zilnic văd câte unul căzând, ba de vreo 2 ori mi-am scrântit piciorul când n-am apreciat corect adâncimea.

Apoi şanţurile, sunt atât de multe, late, nu le poţi sări, ori faci ditamai ocolul, or mergi pe stradă printre maşini.

Şi cireaşa de pe tort, când în sfârşit găseşti o bucată de asfalt netedă ca-n palmă, fără gropi nu te bucura, probabil abia au turnat asfaltul fierbinte şi azi e imposibil de mers.

Deci, cum e viaţa pe şantier? Matinală, noroioasă, puţin periculoasă, iar pentru cei mici tare atractivă. Când mai au ei ocazia să vadă atâtea utilaje diferite înşirate pe stradă?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu