sâmbătă, 5 octombrie 2013

Post puţin politic

Am primit drept de vot într-o perioadă în care lumea începea să-şi piardă speranţa în stampiluţă şi schimbări democratice. Am intrat în rândul cetăţenilor turmentaţi, alegând cu greul unul din mulţimea de candidaţi, şi oftând dezamăgită la final.

Din primarii capitalei care s-au perindat de când am drept de vot cel care mi-a rămas în minte ar fi Videanu. E greu de uitat când numele lui era într-o perioadă sinonim cu bordurile, şi mai nou, de când numele lui e trecut pe afişele care anunţă retrocedările din parcul I.O.R. Aşa că vreau, nu vreau-mi sare-n minte, sau în ochi, după caz, numele lui, ori de câte ori văd câte o bordură nouă pusă strâmb, sau când ajung prin parcul mai sus menţionat.

De vreo 2 zile, pe aleea fără nume din spatele blocului se schimbă bordura trotuarului veşnic ocupat de maşini parcate. Ceea ce înseamnă că schimbarea de borduri e profitabilă pentru orice primar, indiferent de culoarea partidului. Mai rămâne să se retrocedeze o altă bucată de parc, şi uite cum dispar primarii din memorie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu